opțiuni
  • info

12 definiții pentru pricăji

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRICĂJI, pricăjesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se sfriji, a se pipernici, a slăbi. – Din pricaz. Cf. sl. prokažati.

pricăji [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 116v/23 / V: (reg) ~ăzi / Pzi: ~jesc / E: slv прокажати] 1 vr (Înv) A se îmbolnăvi de lepră. 2 vr (Mol) A se schimba în rău. 3 vr (Reg) A (se) murdări. 4-5 vtr (Fig; înv) A (se) pângări. 6 vt (Buc) A păgubi. 7 vr A se pipernici. 8 vt (Îvr) A necăji.

PRICĂJI, pricăjesc, vb. IV. Refl. (Reg. și fam.) A se sfriji, a se pipernici, a slăbi. – Din pricaz. Cf. sl. prokažati.

pricăjì v. Mold. a se schimba în rău, a se strica: i s’a pricăjit norocul AL. [Slav. PRIKAZATI, a se arăta].

pricăzi v vz pricăji

pricăjésc v. tr. (vsl. prokaziti, -kažon, a strica, -kažati, a umplea de lepră [confundat cu pri-kazati, a arăta]. V. pricaz). Vechĭ. Azĭ. Mold. Infectez, profanez, fac să-ĭ meargă răŭ: Jidaniĭ aŭ pricăjit țara. V. refl. Vechĭ. Mă molipsesc maĭ ales de lepră. Azĭ. Fig. Norocu i s’a pricăjit (a început să-ĭ meargă răŭ).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pricăji (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă pricăjesc, 3 sg. se pricăjește, imperf. 1 sg. mă pricăjeam; conj. prez. 3 să mă pricăjesc, 3 să se pricăjească; imper. 2 sg. afirm. pricăjește-te; ger. pricăjindu-mă

!pricăji (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pricăjește, imperf. 3 sg. se pricăjea; conj. prez. 3 să se pricăjească

pricăji vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricăjesc, imperf. 3 sg. pricăjea; conj. prez. 3 sg. și pl. pricăjească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRICĂJI vb. v. batjocori, compromite, dezonora, jegoși, mânji, murdări, necinsti, păta, terfeli.

pricăji vb. v. BATJOCORI. COMPROMITE. DEZONORA. JEGOȘI. MÎNJI. MURDĂRI. NECINSTI. PĂTA. TERFELI.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

pricăji, pricăjesc v. r. (reg.) a se sfriji, a se pipernici, a slăbi

Intrare: pricăji
verb (V403)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pricăji
  • pricăjire
  • pricăjit
  • pricăjitu‑
  • pricăjind
  • pricăjindu‑
 singular plural
  • pricăjește
  • pricăjiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pricăjesc
 (să)
  • pricăjesc
  • pricăjeam
  • pricăjii
  • pricăjisem
a II-a (tu)
  • pricăjești
 (să)
  • pricăjești
  • pricăjeai
  • pricăjiși
  • pricăjiseși
a III-a (el, ea)
  • pricăjește
 (să)
  • pricăjească
  • pricăjea
  • pricăji
  • pricăjise
plural I (noi)
  • pricăjim
 (să)
  • pricăjim
  • pricăjeam
  • pricăjirăm
  • pricăjiserăm
  • pricăjisem
a II-a (voi)
  • pricăjiți
 (să)
  • pricăjiți
  • pricăjeați
  • pricăjirăți
  • pricăjiserăți
  • pricăjiseți
a III-a (ei, ele)
  • pricăjesc
 (să)
  • pricăjească
  • pricăjeau
  • pricăjiră
  • pricăjiseră
pricăzi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pricăji, pricăjescverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.