7 definiții pentru prim-ministru
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!prim-ministru (premier) s. m., art. prim-ministrul/primul-ministru; pl. prim-miniștri, art. prim-miniștrii/primii-miniștri (Cancelaria Prim-Ministrului, dar și *Corpul de Control al Primului-Ministru s. proprii) corectat(ă)
prim-ministru s. m., art. prim-ministrul; pl. prim-miniștri, art. prim-miniștrii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de gall
- acțiuni
prim-ministru s. m., art. prim-ministrul / primul-ministru; pl. prim-miniștri, art. prim-miniștrii / primii-miniștri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
prim-ministru
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
prim-ministru, prim-miniștri.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PRIM-MINISTRU s. (POL.) cancelar, premier. (În unele state ~ul se numește cancelar sau premier.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PRIM-MINISTRU s. (POLITICĂ) cancelar, premier. (În unele state ~ se numește cancelar sau premier.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M63) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin compus Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |