pufai² [At: LB / Pl: ~e, ~uri / E: cf puf²] 1 sn (Înv) Ceea ce este înfoiat, umflat, asemănător cu puful² (1). 2 smi (Bot; pop) Gogoașă (Globaria gigantea).

pufáĭ m., pl. tot așa (d. puf). Trans. Puf, o cĭupercă. Fig. (n.). Ceva ca pufu, ceva fără putere: pufaĭu sărăciiĭ (Agrb. Înt. 139).

pufaiu n. ciupercă al cării înveliș se preface, la maturitate, într’o pulbere și în firișoare foarte fine asemenea pufului (Bovista).

gogoáșe (vest) și gogoáșă saŭ gugoașă (est) f., pl. oșĭ (var. din cocoașe. V. cocă 1). Cocon, învălișu în care se acopere gîndacu de matasă și care conține firele de matasă. Un fel de cĭupercă comestibilă numită și puf și pufaĭ, care, după ce îmbătrînește și devine cenușie, se preface într’o ĭască foarte bună (lycoperdon bovista saŭ bovista gigantéa). Un fel de prăjitură unflată făcută din aluat și prăjită în unt orĭ în unt-de-lemn. (V. degețeĭ și craflă). Fig. Palavre, mincĭunĭ gogonate. Gogoașă de ristic. V. colțar și bumbac.

1) puf n., pl. urĭ (vsl. puhŭ, rus. nsl. puh, puf, din rădăcina imitativă puh = rom. puf 2, care există maĭ în toate limbile. V. pufnesc, zăpușesc). Pene supțirĭ și micĭ care acopere pîntecele păsărilor: cu pufu de gîscă se umple pernele. Primele pene cu care păsările ĭese din oŭă. Un fel de păr foarte fin cu care-s acoperite unele fructe, maĭ ales persicele. Un fel de cĭupercă numită și pufaĭ și gogoașă. (V. gogoașă).

PUFAI s. v. gogoașă, păpălău.

pufai s. v. GOGOAȘĂ. PĂPĂLĂU.

pufai s.n. (reg.) 1. ciupercă al cărui înveliș se preface, la maturitate, într-o pulbere fină; gogoașă. 2. ceea ce este înfoiat, umflat, asemănător cu puful.