2 definiții pentru pungălău
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
pungălău s [At: ALR II, 6 618/353 / Pl: nct / E: punge + -ălău] (Reg) Unealtă cu vârful ascuțit cu care se fac găuri în opinci.
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
pungălău, s.n. (reg.) unealtă cu vârful ascuțit cu care se fac găuri la opinci.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: pungălău
pungălău substantiv neutru
| substantiv neutru (N46) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)