pușcoaie sf vz pușcoi

PUȘCOAIE, pușcoaie, s. f. Pușcoci. Pînă își umplu ei iar pușcoaiele alea ale lor, îi zobim dă-i facem piftie în sînge. CAMIL PETRESCU, O. II 34.

pușcoi sn [At: ȘINCAI, HR. II, 270/25 / V: (reg) ~oaie / Pl: ~oaie, ~ / E: pușcă + -oi] (Reg) 1-2 (Înv; șdp) Pușcă (1) (mare). 3 Pușcoci (1). 4 Săgeată pentru arc.

pușcócĭ (Olt. Munt. vest) n., pl. oace, și pișcoace (Gorj) f., pl. ocĭ (cp. cu rus. pisčókŭ, fluĭeraș, și cu bg. piskúnĭ, fluĭer. V. și piscoĭ). Pocnitoare pe care șĭ-o fac copiiĭ dintr’un cotor de soc orĭ de cucútă încărcat cu doŭă dopurĭ de cîlț, pe care le împing c’un huludeț. – În Munt. est pușcoĭ, n., pl. oaĭe, în Mold. pușcă de soc, la Hațeg piscoañĭe.

pușcoaie (pop.) s. f., art. pușcoaia, g.-d. art. pușcoaiei; pl. pușcoaie

pușcoaie (pop.) s. f., art. pușcoaia, g.-d. art. pușcoaiei; pl. pușcoaie

pușcoaie s. f., art. pușcoaia, g.-d. art. pușcoaiei; pl. pușcoaie

PUȘCOAIE s. v. pușcoci.

pușcoaie s. v. PUȘCOCI.

PUȘCOI s. v. pușcoci.

pușcoi s. v. PUȘCOCI.

pușcoi, pușcoi și pușcoaie, s.n. 1. (înv. și reg.) pușcă mare. 2. (reg.) pușcoci, pușcală de soc (pentru copii). 3. (reg.) săgeată pentru arc.