7 definiții pentru pândaci
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PÂNDACI, -CE, pândaci, -ce, adj. (Rar) Care stă la pândă; care este înclinat să iscodească. – Pândă + suf. -aci.
PÂNDACI, -CE, pândaci, -ce, adj. (Rar) Care stă la pândă; care este înclinat să iscodească. – Pândă + suf. -aci.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
pândaci, ~ace a [At: CONV. LIT. VIII, 47 / Pl: ~, ~ace / E: pândă + -aci] 1-2 (D. oameni și animale) Care pândește (1-2) Si: pândareț (1-2), pândeș (1-2), (nob) pândeț (1-2). 3 (D. oameni) Care spionează.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PÎNDACI, -E, pîndaci, -e, adj. (Rar) Care stă la pîndă, care este înclinat să iscodească. Îl vezi trecînd... cu ochiul pîndaci, cu urechea dreasă, cu inima-n dinți. ALECSANDRI, la CADE.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
pîndácĭ, -e adj., pl. tot așa (d. pîndă). Pînditor, observator, de spion: ochĭ pîndacĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
pândaci (rar) adj. m., pl. pândaci; f. sg. și pl. pândace
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
pândaci (rar) adj. m., pl. pândaci; f. sg. și pl. pândace
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pândaci adj. m., pl. pândaci; f. sg. și pl. pândace
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A115) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
pândaci, pândaceadjectiv
- 1. Care stă la pândă; care este înclinat să iscodească. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Îl vezi trecînd... cu ochiul pîndaci, cu urechea dreasă, cu inima-n dinți. ALECSANDRI, la CADE. DLRLC
-
etimologie:
- Pândă + -aci. DEX '98 DEX '09