opțiuni
  • info

13 definiții pentru repune

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REPUNE, repun, vb. III. Tranz. A pune din nou. – Pref. re- + pune.

repune1 vt [At: PETROVICI, P. 185/18 / Pzi: repun / E: re1- + pune] 1 A pune din nou Si: a reașeza. 2 A pune la loc. 3 (Îe) A ~ pe cineva sau ceva în drepturi (sau, rar, în drept) A-i reda cuiva drepturile. 4 (Îe) A ~ piciorul (undeva) A sosi din nou (undeva). 5 (Îae) A pătrunde din nou. 6 (Înv) A pune deoparte Si: a amâna.

REPUNE, repun, vb. III. Tranz. A pune din nou. – Re1- + pune.

REPUNE, repun, vb. III. Tranz. A pune din nou. Îi lipsea ceva nedeslușit, dar ce înceta să-i mai lipsească de cum repunea piciorul pe pămîntul romînesc. MACEDONSKI, O. III 22.

REPUNE vb. III. tr. A pune din nou. [P.i. repun. / < re- + pune].

REPUNE vb. tr. a pune din nou. (după fr. reposer)

A REPUNE repun tranz. A pune din nou. /re- + a pune

repune v. a pune la loc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

repune (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repun, 2 sg. repui, 3 sg. repune, perf. s. 1 sg. repusei, 1 pl. repuserăm, m.m.c.p. 1 pl. repuseserăm; conj. prez. 1 sg. să repun, 3 să repună; ger. repunând; part. repus

repune (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repun, 2 sg. repui, 1 pl. repunem, perf. s. 1 sg. repusei, 1 pl. repuserăm; conj. prez. 3 să repună; ger. repunând; part. repus

repune vb. pune

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REPUNE vb. a reașeza. (A ~ la locul inițial.)

REPUNE vb. a reașeza. (A ~ la locul inițial.)

Intrare: repune
verb (VT636)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • repune
  • repunere
  • repus
  • repusu‑
  • repunând
  • repuind
  • repunându‑
  • repuindu‑
 singular plural
  • repune
  • repuneți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • repun
  • repui
 (să)
  • repun
  • repui
  • repuneam
  • repusei
  • repusesem
a II-a (tu)
  • repui
 (să)
  • repui
  • repuneai
  • repuseși
  • repuseseși
a III-a (el, ea)
  • repune
 (să)
  • repună
  • repuie
  • repunea
  • repuse
  • repusese
plural I (noi)
  • repunem
 (să)
  • repunem
  • repuneam
  • repuserăm
  • repuseserăm
  • repusesem
a II-a (voi)
  • repuneți
 (să)
  • repuneți
  • repuneați
  • repuserăți
  • repuseserăți
  • repuseseți
a III-a (ei, ele)
  • repun
 (să)
  • repună
  • repuie
  • repuneau
  • repuseră
  • repuseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

repune, repunverb

  • 1. A pune din nou. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: reașeza
    • format_quote Îi lipsea ceva nedeslușit, dar ce înceta să-i mai lipsească de cum repunea piciorul pe pămîntul romînesc. MACEDONSKI, O. III 22. DLRLC
etimologie:
  • re- + pune. DEX '09 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.