22 de definiții pentru retevei
din care- explicative (13)
- morfologice (5)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RETEVEI, reteveie, s. n. (Pop.) Bucată scurtă de lemn; scurtătură. – Et. nec.
RETEVEI, reteveie, s. n. (Pop.) Bucată scurtă de lemn; scurtătură. – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
retevei sn [At: POLIZU / V: (reg) ratav~, răt~, rătăv~, rotov~, ~eu / Pl: ~e, (reg) retevei sm / E: nct] 1 Bucată de lemn scurtă și groasă Si: scurtătură, (reg) caravei, ciocârtac, cotrompleț, răzbici1 (4). 2 (Îe) A lua (pe cineva) cu ~ul A bate (128). 3 (Îae) A trata cu asprime. 4 (Reg) Butuc (2). 5 (Fig) Om mic de statură și viguros, puternic.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RETEVEI, reteveie, s. n. Bucată de lemn scurtă și groasă; scurtătură. Miai apucase un retevei de jos și se năpustise spre bătrîn. PREDA, Î. 122. Avea ciomag scurt subsuoară, retevei, să se apere de landra cîinilor. STANCU, D. 38. Stai-mi-te, hoțomane, c-am să-ți rup oasele! Și puse mîna p-un retevei. DELAVRANCEA, O. II 275.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RETEVEI ~ie n. pop. Bucată scurtă de lemn. /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
retevéĭ n., pl. eĭe (slav?). Scurtătură, băț scurt și gros. Lovitură de reteveĭ: ĭ-a tras un reteveĭ. – În Meh. ră-, în Dolj rataveĭ. V. cărăveĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ratavei sn vz retevei
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rătăvei sn vz retevei
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rătevei sn vz retevei
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
reteveu sn vz retevei
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rotovei1 sn vz retevei
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
reteveiu n. bâtă scurtă și groasă. [Origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ratavéĭ, V. reteveĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rătăvéĭ, V. reteveĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
retevei (pop.) s. n., pl. reteveie
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
retevei (pop.) s. n., pl. reteveie
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
retevei s. n., pl. reteveie
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
retevei, pl. reteveie
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
reteveiu, -veie.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RETEVEI s. scurtătură, (pop.) zburătură, (reg.) caravei, cotromplete, răzbici, resteu, scatoalcă, scurlei, verdete, (Olt. și Ban.) jilăvete, (prin Transilv. și Maram.) șui, (prin Olt.) șutavei, (Transilv., Maram. și Olt.) șuvei, (înv.) șuvete. (A aruncat cu un ~ după el.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RETEVEI s. scurtătură, (pop.) zburătură, (reg.) caravei, cotromplete, răzbici, resteu, scatoalcă, scurtei, verdete, (Olt. și Ban.) jilăvete, (prin Transilv. și Maram.) șui, (prin Olt.) șutavei, (Transilv., Maram. și Olt. șuvei, (înv.) șuvete. (A aruncat cu un ~ după el.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
retevei (reteveie), s. n. – Par, resteu, scurtătură. Origine necunoscută. Etimonul sl. (Cihac, II, 311) pare dubios. După Bogrea, Dacor., I, 271, din mag. retesz-fej, cf. retez. Ar putea fi în loc de *restevei, dim. de la resteu, dar der. nu pare normală.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
retevei, reteveie s. n. (pop.) penis.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N65) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
retevei, reteveiesubstantiv neutru
- 1. Bucată scurtă de lemn. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: scurtătură
- Miai apucase un retevei de jos și se năpustise spre bătrîn. PREDA, Î. 122. DLRLC
- Avea ciomag scurt subsuoară, retevei, să se apere de landra cîinilor. STANCU, D. 38. DLRLC
- Stai-mi-te, hoțomane, c-am să-ți rup oasele! Și puse mîna p-un retevei. DELAVRANCEA, O. II 275. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09