O definiție pentru riți

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

riți s. n. v. rîță, pl. rițiuri

Intrare: riți
substantiv neutru (N63)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • riți
  • rițiul
  • rițiu‑
plural
  • rițiuri
  • rițiurile
genitiv-dativ singular
  • riți
  • rițiului
plural
  • rițiuri
  • rițiurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)