18 definiții pentru roștei

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ROȘTEI, roșteie, s. n. (Reg.) Dispozitiv în forma unui cadru în care sunt fixate vergele de lemn sau de oțel și care se folosește ca închizătoare la uși și la ferestre; p. restr. gratie, zăbrea. ♦ Grătarul de la sobă, prin care cade cenușa. – Din magh. rostély.

ROȘTEI, roșteie, s. n. (Reg.) Dispozitiv în forma unui cadru în care sunt fixate vergele de lemn sau de oțel și care se folosește ca închizătoare la uși și la ferestre; p. restr. gratie, zăbrea. ♦ Grătarul de la sobă, prin care cade cenușa. – Din magh. rostély.

roștei sn [At: LB / V: rașchiu sn, răș~, rojdeie snp, rostei, roșchiu, ~ea sf, ~eu / Pl: ~e / E: mg rostély cf resteu] 1 Cadru cu gratii pus în tocul ferestrelor sau al ușilor pentru siguranță. 2 Gard din lațuri. 3 Balustradă de scânduri la pridvor. 4 (Reg) Grătarul de la sobă prin care cade cenușa. 5 Grătar pe care se frige carnea.

ROȘTEI, roșteie, s. n. (Transilv.) Dispozitiv făcut din vergele de lemn sau de oțel, folosit ca închizătoare la uși și la ferestre; gratie, zăbrea. Pune mîna pe roștei, Da așa îl scutura, Toată temnița crepa. BIBICESCU, P. P. 300. ♦ Grătarul de la sobă, prin care cade cenușa.

rașchiu sn vz roștei

răștei sn vz roștei

rojdele snp vz roșteie

rostei sn vz roștei

roșchiu sn vz roștei

roștea sf vz roștei

roșteu sn vz roștei

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

roștei (reg.) s. n., pl. roșteie

roștei (reg.) s. n., pl. roșteie

roștei s. n., pl. roșteie

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ROȘTEI s. v. gratie, zăbrea.

roștei s. v. GRATIE. ZĂBREA.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

roștei (roșteie), s. n. – (Trans.) Gratie, zăbrea. Mag. rostély, slov. roštelj (Cihac, II, 319).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

roștei, s.n. – v. rostei („grapă”).

roștei, s.n. – v. rostei.

Intrare: roștei
substantiv neutru (N65)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • roștei
  • roșteiul
  • roșteiu‑
plural
  • roșteie
  • roșteiele
genitiv-dativ singular
  • roștei
  • roșteiului
plural
  • roșteie
  • roșteielor
vocativ singular
plural
rașchiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
roșteu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
roștea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
roșchiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rojdele
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
răștei
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

roștei, roșteiesubstantiv neutru

  • 1. regional Dispozitiv în forma unui cadru în care sunt fixate vergele de lemn sau de oțel și care se folosește ca închizătoare la uși și la ferestre. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pune mîna pe roștei, Da așa îl scutura, Toată temnița crepa. BIBICESCU, P. P. 300. DLRLC
  • 2. Grătarul de la sobă, prin care cade cenușa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.