18 definiții pentru rediu
din care- explicative (11)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
REDIU, rediuri, s. n. (Reg.) Pădure mică și tânără. [Var.: rădiu s. n.] – Et. nec.
REDIU, rediuri, s. n. (Reg.) Pădure mică și tânără. [Var.: rădiu s. n.] – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
REDIU, rediuri, s. n. (Regional) Pădure mică și tînără; pădurice, rediș. Vînturi puternice usucă plantațiile; rediurile abia vegetează. SADOVEANU, E. 94. În rediuri și grădini, Pintre razele de stele zboară roiuri de lumini. ALECSANDRI, P. II 152. Unde sînt rediurile umbroase? NEGRUZZI, S. I 95. Și cu roibul se lăsa Deasupra Copoului, Colea-n rediul Breazului. ALECSANDRI, P. P. 88. – Variantă: rădiu (ALECSANDRI, T. 1441, NEGRUZZI, S. I 194, ȘEZ. IV 225) s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REDIU ~ri n. rar Pădure mică și tânără. /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RĂDIU s. n. v. rediu.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RĂDIU s. n. v. rediu.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
RĂDIU s. n. v. rediu.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
radiu4 sn vz rediu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rădiu sn vz rediu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
read sn vz rediu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
reade sf vz rediu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
red sn vz rediu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
redie2 sf vz rediu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rădiu n. Mold. pădurice: adio! rădiuri, codri umbroși! NEGR. [Vechiu-rom. reade (1537): origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
rediu (reg.) [diu pron. dĭu] s. n., art. rediul; pl. rediuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
rediu (reg.) [diu pron. dĭu] s. n., art. rediul; pl. rediuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
rediu s. n. [-diu. pron. -diu], art. rediul; pl. rediuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
REDIU s. v. dumbravă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
rediu s. v. DUMBRAVĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
rediu (-ii), s. n. – Pădurice, crîng. – Var. răd(iu), redie, rediș, rădiac. Sl. rĕdy „în întuneric” (Tiktin), cf. desiș, sp. fosca. Der. din mag. rét, cf. rît (Scriban) pare mai puțin sigură.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
REDIU 1. Com. în jud. Galați, situată în C. Covurlui, pe râul Suha; 3.889 loc. (2005). Până la 1 ian. 1965, satul și com. R. s-au numit Oasele. 2. Com. în jud. Iași, situată în SE C. Jijiei, pe râul Valea Lupului; 3.710 loc. (2005). Haltă de c. f. (în satul R.). Pe terit. satului R., menționat documentar în 1472, au fost descoperite fragmente de vase ceramice datând de la sfârșitul celei de-a doua Epoci a fierului (La Tène), precum și vestigiile unor așezări din sec. 4 și din sec. 17-18. În satul R. se află biserica Sf. Grigore (sec. 19, renovată în 1930). Până la 17 febr. 1968, satul și com. R. s-au numit Rediu-Tătar. 3. Com. în jud. Neamț, situată în depr. Cracău-Bistrița, pe dr. văii Bistriței; 5.338 loc. (2005). Bisericile Sfinții Voievozi (sec. 19) și Adormirea Maicii Domnului (ante 1809, reconstruită în anii 1820-1824), în satele R. și Bețești; biserica de lemn Buna Vestire (sec. 19), în satul Poloboc.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- pronunție: redĭu
substantiv neutru (N49) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N49) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
rediu, rediurisubstantiv neutru
-
- Vînturi puternice usucă plantațiile; rediurile abia vegetează. SADOVEANU, E. 94. DLRLC
- În rediuri și grădini, Pintre razele de stele zboară roiuri de lumini. ALECSANDRI, P. II 152. DLRLC
- Unde sînt rediurile umbroase? NEGRUZZI, S. I 95. DLRLC
- Și cu roibul se lăsa Deasupra Copoului, Colea-n rediul Breazului. ALECSANDRI, P. P. 88. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09