opțiuni

9 definiții pentru răduce

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

răduce1 [At: CUV. D. BĂTR. I, 29 8 / V: (înv) ar~, (reg) răbd~, răzd~ / Pzi: răduc / E: ml reducere] 1-2 vri (Îrg) A (se) asemăna (9) cu ceva. 3 vt A stabili o asemănare Si: a compara (1). 4 vt (Înv) A reprezenta.

arăduce v vz răduce

răbduce v vz răduce

răzduce v vz răduce1

‡ARĂDUCE (-duc) I. vb. tr. A înfățișa, a închipui, a reprezenta: leaspezile ceale mari și ceale mici, acealea arăduc chipul legii vechi și ceii noao (PRV.-MB.). II. vb. intr. A avea asemănare, a semăna: miru-mă cum nu-și arăduce fecior a părinte (MX.) [👉 RĂDUCE].

arădúc și rădúc, -dus, a -dúce v. tr. (lat. ad-redúcere. V. reduc). Vechĭ. Reproduc, reprezent, înfățișez, închipuĭ. V. intr. Semăn, am asemănare, aduc cu.

rădúc, -dús, V. arăduc.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂDUCE vb. v. aduce, apropia, asemăna, asemui, semăna.

răduce vb. v. ADUCE. APROPIA. ASEMĂNA. ASEMUI. SEMĂNA.

Intrare: răduce
verb (VT642)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răduce
  • răducere
  • rădus
  • rădusu‑
  • răducând
  • răducându‑
 singular plural
  • rădu
  • răduceți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răduc
 (să)
  • răduc
  • răduceam
  • rădusei
  • rădusesem
a II-a (tu)
  • răduci
 (să)
  • răduci
  • răduceai
  • răduseși
  • răduseseși
a III-a (el, ea)
  • răduce
 (să)
  • răducă
  • răducea
  • răduse
  • rădusese
plural I (noi)
  • răducem
 (să)
  • răducem
  • răduceam
  • răduserăm
  • răduseserăm
  • rădusesem
a II-a (voi)
  • răduceți
 (să)
  • răduceți
  • răduceați
  • răduserăți
  • răduseserăți
  • răduseseți
a III-a (ei, ele)
  • răduc
 (să)
  • răducă
  • răduceau
  • răduseră
  • răduseseră
răbduce
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
răzduce
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V642)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • arăduce
  • arăducere
  • arădus
  • arădusu‑
  • arăducând
  • arăducându‑
 singular plural
  • arădu
  • arăduceți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • arăduc
 (să)
  • arăduc
  • arăduceam
  • arădusei
  • arădusesem
a II-a (tu)
  • arăduci
 (să)
  • arăduci
  • arăduceai
  • arăduseși
  • arăduseseși
a III-a (el, ea)
  • arăduce
 (să)
  • arăducă
  • arăducea
  • arăduse
  • arădusese
plural I (noi)
  • arăducem
 (să)
  • arăducem
  • arăduceam
  • arăduserăm
  • arăduseserăm
  • arădusesem
a II-a (voi)
  • arăduceți
 (să)
  • arăduceți
  • arăduceați
  • arăduserăți
  • arăduseserăți
  • arăduseseți
a III-a (ei, ele)
  • arăduc
 (să)
  • arăducă
  • arăduceau
  • arăduseră
  • arăduseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)