35 de definiții pentru resteu
din care- explicative (24)
- morfologice (5)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- specializate (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RESTEU, resteie, s. n. Fiecare dintre cele două bare în formă de cui, făcute din fier sau din lemn, care se introduc vertical în partea exterioară a jugului pentru a reține gâtul animalului. ◊ Expr. A lua (pe cineva) cu resteul = a se purta aspru (cu cineva). [Var.: (reg.) răsteu, restei s. n.] – Et. nec.
resteu sn [At: ANON. CAR / V: (reg) ~tău, ~tei, ~tel (Pl: ~eluri, restei), ras~, răs~, răstiu, rășteu, ~teu, răstel, răștel, lăstău, răstrău (Pl: răstaie), răstăi, Ies~ / Pl: ~eie, (reg) ~eauă, ~ri, ~ei / E: nct] 1 Fiecare dintre cele două cuie, făcute din lemn sau din fier, cu care se închid laturile jugului după înjugarea vitelor. 2 (Îe) A lua (pe cineva) cu ~l A se purta (cu cineva) aspru Si: a amenința (4). 3 (Îl) Cu ~l la brâu sau a umbla cu ~l A fi cicălitor, arțăgos. 4 (Îe) A ajunge la ~l de alun A sărăci de tot. 5 (Reg) Cui de fier sau de lemn, asemănător cu resteul (1), cu diverse întrebuințări. 6 Retevei (1). 7 Spetează care ține obezile să nu se desfacă roata morii sub presiunea apei. 8-9 (Reg) Rustem (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RESTEU, resteie, s. n. Fiecare dintre cele două bare în formă de cui, făcute din fier sau din lemn, cu care se închid laturile jugului pentru a reține grumazul animalului în jug. ◊ Expr. A lua (pe cineva) cu resteul = a se purta aspru (cu cineva). [Var.: (reg.) răsteu, restei s. n.] – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
RESTEU, resteie, s. n. Fiecare dintre cele două bețe în formă de cui, făcute din fier sau din lemn, cu care se închid laturile jugului, pentru a reține grumazul animalului. Un resteu de carpăn, gros și vînjos. MARIAN, O. I 347. Cum? ziseră bărbații înspăimîntați, scăpînd resteiele din mînă. CREANGĂ, P. 14. ◊ Expr. A lua (pe cineva) cu resteul = a se purta (cu cineva) cu asprime, a-l amenința. – Pl. și: restele (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 208), resteuri (POPESCU, B. III 147). – Variante: răsteu (POPA, V. 71, HOGAȘ, DR. II 284), restei (TEODORESCU, P. P. 624) s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RESTEU ~ie n. Fiecare dintre cele două bare cu care se închid părțile laterale ale jugului. ◊ A lua pe cineva cu ~ul a se răsti la cineva. /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
resteu n. Mold. V. răsteiu: când o face plopul mere și resteul mugurele AL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
restéŭ (vest, sud) și răstéŭ (nord) n., pl. eĭe (ung. resztó, odgonu din apoĭ la corabie, saŭ ereszteni, a da drumu, eresztö-, care dă drumu. Cp. cu cĭocîlteŭ, feresteŭ, melesteŭ ș. a.). Bățu (saŭ feru) mobil cu care se închide jugu spre partea de afară: dacă unu e maĭ tare în gît, tîrește resteu înainte (Sov. 211). V. bulfeŭ și fercheteŭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RĂSTEU s. n. v. resteu.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RĂSTEU s. n. v. resteu.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
RĂSTEU s. n. v. resteu.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RESTEI s. n. v. resteu.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de gall
- acțiuni
RESTEI s. n. v. resteu.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
RESTEI s. n. v. resteu.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rastău sn vz resteu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răstăi sn vz resteu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răstău sn vz resteu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răstei sn vz resteu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răstel sn vz resteu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răsteu sn vz resteu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răstiu sn vz resteu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răștel sn vz resteu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rășteu sn vz resteu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
restău sn vz resteu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
restei sn vz resteu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
restel sn vz resteu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
risteu sn vz resteu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răsteiu n. 1. băț ce ține gâtul boilor în jug; 2. cuiu lung de lemn. [Cf. răstav].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
răstéŭ, V. resteŭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
resteu s. n., art. resteul; pl. resteie
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
resteu s. n., art. resteul; pl. resteie
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
resteu s. n., art. resteul; pl. resteie
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
resteu, pl. resteie
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
resteu, -teie.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RESTEU s. v. retevei, scurtătura, spetează.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
resteu s. v. RETEVEI. SCURTĂTURĂ. SPETEAZĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
resteu (resteie), s. n. – Cui cu care se închide jugul. – Var. răsteu, restei, restel. Mag. ereszto „care dă drumul” (Scriban; Gáldi, Dict., 95). Legătura cu sl. rastaviti „a separa”, bg. razstav „separare” (Cihac, II, 364; Conev 70) sau cu lat. rastĕllus (Tiktin) este dubioasă.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
reste(n)ul v. rustemul.
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răsteu, răstaie, (resteu), s.n. – (reg.) Cui de fier cu care se închide jugul. – Et. nec. (DEX, MDA); din magh. ereszto „care dă drumul” (Scriban; Galdi, cf. DER).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
răsteu, răstaie, s.n. – Cui de fier cu care se închide jugul. – Din magh. ereszto „care dă drumul” (Scriban cf. DER).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv neutru (N42) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N42) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N65) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
resteu, resteiesubstantiv neutru
- 1. Fiecare dintre cele două bare în formă de cui, făcute din fier sau din lemn, care se introduc vertical în partea exterioară a jugului pentru a reține gâtul animalului. DEX '09 DLRLCsinonime: retevei scurtătură spetează
- Un resteu de carpăn, gros și vînjos. MARIAN, O. I 347. DLRLC
- Cum? ziseră bărbații înspăimîntați, scăpînd resteiele din mînă. CREANGĂ, P. 14. DLRLC
- A lua (pe cineva) cu resteul = a se purta aspru (cu cineva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
- comentariu Plural și: restele, resteuri. DLRLC
etimologie:
- DEX '09 DEX '98