RĂSTURNA, răstorn, vb. I. 1. Tranz. A scoate, a deplasa un corp din poziția lui normală, făcându-l să cadă într-o parte sau să ajungă cu susul în jos. ◊ Expr. A răsturna brazda = a tăia brazda cu plugul; p. ext. a ara. ♦ A întoarce (un recipient) cu fundul în sus pentru a face să cadă sau să curgă conținutul; a vărsa. ◊ Expr. A răsturna pe gât = a bea repede, pe nerăsuflate. 2. Tranz. A culca la pământ, a prăvăli, a doborî. ♦ Tranz. și refl. (Despre oameni) A face să cadă sau a cădea dintr-un scaun, dintr-un fotoliu etc. 3. Tranz. Fig. A înlătura dintr-o situație înaltă, a scoate dintr-un post de conducere, a da jos de la putere. ♦ A distruge o situație, o poziție, un plan, o concepție. 4. Refl. A sta sau a se așeza într-o poziție comodă, cu spatele sprijinit de ceva; p. ext. a se culca. – Pref. răs- + turna.

răsturna [At: CORESI, EV. 135 / V: (reg) ~tor~, ~una / S și: res~ / Pzi: răstorn / E: răs- + turna] 1 vt A deplasa un corp din poziția lui normală, făcându-l să cadă într-o parte sau să ajungă cu partea de deasupra în jos. 2 vt A culca la pământ Si: (îrg) a răntuna (1). 3 vt (Îe) A ~ brazda, pământul etc. A ara (1). 4 vt (Îe) A ~ casa (cu susu-n jos) A produce dezordine mare. 5 vt (Reg; îe) A i se ~ (cuiva) rânza A i se face greață. 6 vt A întoarce un vas, un recipient etc. cu fundul în sus, pentru a face să cadă sau să curgă conținutul Si: a vărsa. 7 vt (Îe) A ~ o băutură (pe gât) A bea repede, pe nerăsuflate. 8-9 vtr A (se) rostogoli (1). 10 vt (Fig) A schimba o situație veche, înlocuind-o cu una nouă, total diferită. 11 vt A da unui lucru altă formă sau alt aspect. 12 vt A modifica. 13 vt A înlătura dintr-o situație înaltă sau dintr-un post de conducere. 14 vt A desființa o organizație, o stare de lucruri, un plan, o concepție, o teorie etc. Si: (înv) a distruge (1), a nimici. 15 vr A se așeza într-o poziție comodă, de obicei sprijinit cu spatele de o rezemătoare. 16-17 vtr (D. oameni) A cădea sau a face să cadă dintr-un scaun, dintr-un fotoliu etc. 18 vr (Fig) A se răsfrânge (17).

RĂSTURNA, răstorn, vb. I. 1. Tranz. A scoate, a deplasa un corp din poziția lui normală, făcându-l să cadă într-o parte sau să ajungă cu susul în jos. ◊ Expr. A răsturna brazda = a tăia brazda cu plugul; p. ext. a ara. ♦ A întoarce (un recipient) cu fundul în sus pentru a face să cadă sau să curgă conținutul; a vărsa. ◊ Expr. A răsturna pe gât = a bea repede, pe nerăsuflate. 2. Tranz. A culca la pământ, a prăvăli, a doborî. ♦ Tranz. și refl. (Despre oameni) A face să cadă sau a cădea dintr-un scaun, dintr-un fotoliu etc. 3. Tranz. Fig. A înlătura dintr-o situație înaltă, a scoate dintr-un post de conducere, a da jos de la putere. ♦ A distruge o situație, o poziție, un plan, o concepție. 4. Refl. A sta sau a se așeza într-o poziție comodă, cu spatele sprijinit de ceva; p. ext. a se culca. – Răs- + turna.

RĂSTURNA, răstorn, vb. I. 1. Tranz. A deplasa un corp din poziția lui normală, făcîndu-l să cadă într-o parte sau să ajungă cu susul în jos. [Godacii] într-o clipă răstoarnă găleata ca pe ceva netrebnic. SADOVEANU, O. VIII 177. Ba la un loc, mi-aduc aminte, ne-am grămădit așa de tare și am răsturnat masa omului cu bucate cu tot în mijlocul casei. CREANGĂ, A. 10. Noi trecurăm ca fulgerul și pînă la barieră răsturnarăm mai multe alte sănii. BOLINTINEANU, O. 390. ◊ Expr. A răsturna brazda = a tăia brazde cu plugul; p. ext. a ara. Iar la plug de-oi vrea apoi Să mă las pe coarne, Brazda mea nici patru boi Nu pot s-o răstoarne. COȘBUC, P. II 24. Cît de mult e mai frumos gestul tău, bunule muncitor, care răstorni brazda, arunci sămînța și faci să răsară din pămînt pîinea. DEMETRESCU, O. 149. ♦ (Cu privire la recipiente) A întoarce cu fundul în sus pentru a face să cadă sau să curgă conținutul; a vărsa. (Metaforic) Noaptea, o ploaie care răsturna din cer găleți m-a făcut să deznădăjduiesc. CAMIL PETRESCU, U. N. 297. ◊ (Complementul indică conținutul recipientului) Pe cînd Guzgan răstoarnă Mămăliga din ceaun, Din clopotniță Tăun Sun-afurisit din goarnă. COȘBUC, P. I 326. ◊ Expr. A răsturna pe gît = a bea repede, pe nerăsuflate. Dintr-o dată răstoarnă pe gît băutura oprită. BART, S. M. 27. 2. Tranz. A culca la pămînt, a prăvăli, a doborî. Cam pe la amiază deodată s-a schimbat vremea cea frumoasă într-o vijelie cumplită, să răstoarne brazii la pămînt, nu altăceva. CREANGĂ, A. 30. Suflă, doamne-un vînt, Suflă-l pe pămînt, Brazii să-i despoaie, Paltinii să-ndoaie, Munții să răstoarne, Mîndra să-mi întoarne. ALECSANDRI, P. P. 189. ◊ (Metaforic) O politică rea și smintită pe un neam îl poate răsturna în mormînt. GHICA, A. 327. 3. Tranz. Fig. A înlătura dintr-o situație înaltă, dintr-un post de conducere, a scoate dintr-un post. Cînd vor să răstoarne guvernul, nu mai aleg mijloacele. REBREANU, R. II 25. Să prinză pe Petru, fiul fostului domn Alexandru, care umbla a-l răsturna din scaun. BĂLCESCU, O. II 45. ◊ Refl. pas. Cît de lesne, cît de iute Se răstoarnă domnii țării! HASDEU, R. V. 157. ◊ A înlătura o situație, o poziție, un plan, o concepție. Cei care i-au rezistat [teoriei] n-au putut încă s-o răstoarne. IBRĂILEANU, S. 231. Diplomația lui Ion-vodă era cît p-aci să răstoarne candidatura lui Enric de Valois. HASDEU, I. V. 56. 4. Refl. A sta sau a se așeza într-o poziție comodă, în voie, cu spatele sprijinit de o rezemătoare. Mă răstorn pe spătarul scaunului. SADOVEANU, O. I 397. Stă răsturnat în colțul stîng al trăsurii, cu picioarele lungi unul peste altul. CAMIL PETRESCU, O. I 188. Floricica, cu ochii în podele, stătea răsturnată pe canapea. HOGAȘ, M. N. 30.

A RĂSTURNA răstorn tranz. 1) A face să se răstoarne. ~ mămăliga. ◊ ~ brazda a ara. ~ munți a face lucruri mari, importante. ~ pe gât a bea repede, pe nerăsuflate. 2) (conducători, guverne etc.) A da jos de la putere. 3) fig. (planuri, concepții, teorii etc.) A înlătura ca fiind lipsit de valoare. /răs- + a turna

A SE RĂSTURNA mă răstorn intranz. 1) A-și pierde poziția verticală; a înceta de a mai sta drept; a cădea; a se prăvăli; a pica. 2) pop. A lua o poziție comodă, de relaxare. ~ în fotoliu. /răs- + a turna

răsturnà v. 1. a arunca la pământ: vântul răstoarnă copacii; 2. fig. a doborî, a distruge: a răsturna de pe tron, a răsturna o doctrină; 3. a strica ordinea, a deranja: ai răsturnat toată casa; 4. a se da peste cap: s’a răsturnat în trăsură. [Slav. RAS și turnà].

răstuna v vz răsturna

rostorna v vz răsturna

NU RĂSTURNA, FĂRĂ SĂ POȚI ÎNLOCUI: NU TĂGĂDUI, FĂRĂ SĂ POȚI CREA (n. Iorga).

răstórn, a -turná v. tr. (răs- și torn). Întorc cu susu’n jos: răstorn un pahar de pe masă, corabia s’a răsturnat, bate un vînt de te răstoarnă. Fig. Daŭ jos, fac să cadă, înlătur, dobor: a răsturna un ministru, un minister, o sistemă, o teorie. V. refl. Fam. Mă tolănesc orĭ mă trîntesc pe spate: a fuma răsturnat în fotoliŭ. – În Mold. sud și -ón, -uná (ca fereastă, frate, cĭur îld. -stră, *fratre, *criur).

răsturna (a ~) (a culca) vb., ind. prez. 1 sg. răstorn, 2 sg. răstorni, 3 răstoarnă; conj. prez. 1 sg. să răstorn, 3 să răstoarne; imper. 2 sg. afirm. răstoarnă

răsturna (a ~) vb., ind. prez. 3 răstoarnă

răsturna vb., ind. prez. 1 sg. răstorn, 3 sg. și pl. răstoarnă

RĂSTURNA vb. v. anula, infirma, înlătura.

RĂSTURNA vb. 1. a întoarce, (reg.) a îmburda. (A ~ mămăliga pe fundul de lemn.) 2. v. vărsa. 3. v. doborî. 4. v. cădea. 5. v. inversa.

RĂSTURNA vb. 1. a întoarce, (reg.) a îmburda. (A ~ mămăliga.) 2. a vărsa. (A ~ paharul.) 3. a arunca, a azvîrli, a culca, a dărîma, a doborî, a întinde, a lungi, a prăbuși, a prăvăli, a trînti, (pop. și fam.) a așterne, (pop.) a păli, (înv. și reg.) a răntuna, (înv.) a oborî, a poligni, (fig.) a secera. (Cu o lovitură l-a ~ la pămînt.) 4. a cădea, a pica, a se prăbuși, a se prăvăli, (rar) a se poticni. (Calul s-a ~ la pămînt.) 5. a interverti, a inversa. (A ~ ordinea elementelor unei serii.)

răsturna vb. v. ANULA. INFIRMA. ÎNLĂTURA.

A răsturna ≠ a înscăuna

a i se răsturna (cuiva) cloșca expr. a înnebuni, a se sminti.

a răsturna cu roțile-n sus expr. (er. – d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie.