26 de definiții pentru semen / seamăn
din care- explicative (14)
- morfologice (8)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SEMEN1 s. m. v. seamăn.
SEMEN1 s. m. v. seamăn.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SEMEN1 s. m. v. seamăn.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
semen2 sm vz seamăn
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SEMEN ~i m. mai ales la pl. Ființă care seamănă perfect cu altă ființă; pereche potrivită. /v. a semăna
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SEAMĂN, semeni, s. m. (în forma semen) Cel care e la fel cu cineva; aproapele cuiva; om (considerat în raport cu alt om). ◊ Loc. adj. și adv. Fără (de) seamăn = fără asemănare, extraordinar. ◊ Expr. A nu (mai) avea seamăn (pe lume) = a fi unic, a nu avea pereche, asemănare. [Var.: semen s. m.] – Din semăna2 (derivat regresiv).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
seamăn, ~ă smf [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 335/9 / V: semen sm, (rar) semene sf, (reg) semin / Pl: semeni, semene / E: pvb semăna2 cf lat similis] 1 Ființă, obiect etc. care seamănă (și se potrivește) perfect cu o altă ființă, cu un alt obiect etc. Si: pereche, (pop) potrivă. 2-3 (Îljv) Fără (de) ~ (Care este) de necomparat (prin calitate, dimensiune, intensitate etc.) cu altceva similar Si: incomparabil, inegalabil, neasemănat. 4-5 (Îal; pex) (Care este) cu totul deosebit Si: extraordinar, nemaiauzit, nemaiîntâlnit, nemaipomenit. 6 (Îe) A nu(-și) (mai) avea (sau a nu-și afla) ~ (pe sau, rar, în lume) A nu se putea compara cu nimic datorită însușirilor pe care le posedă Si: a fi unic. 7 (Nob) Înfățișare. 8 (De obicei urmat de un aps) Ființă (umană) considerată din punctul de vedere al apartenenței la aceeași specie, categorie, grup etc. Si: aproape.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
semene sf vz seamăn
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
semin sm vz seamăn
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SEAMĂN, semeni, s. m. Cel care e la fel cu cineva; aproapele cuiva; om (considerat în raport cu alt om). ◊ Loc. adj. și adv. Fără (de) seamăn = fără asemănare, extraordinar. ◊ Expr. A nu (mai) avea seamăn (pe lume) = a fi unic, a nu avea pereche, asemănare. [Var.: semen s. m.] – Din semăna2 (derivat regresiv).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
SAMĂN s. m. v. seamăn.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SEAMĂN, semeni, s. m. (Mai ales la pl.) Cel care e la fel cu cineva; aproapele cuiva; om. Ca o cometă pe bolta stelelor fixe Am rătăcit printre semeni. BENIUC, V. 38. Eu nu sînt în stare să jignesc pe semenii mei. SADOVEANU, P. M. 24. El nu ura atunci pe nimeni, fiindcă în fiecare seamăn descifra o suferință secretă. C. PETRESCU, C. V. 122. ◊ Loc. adj. și adv. Fără (de) seamăn = fără asemănare, cum nu mai este altul. Vecinic ar visa acea oară fără seamăn. EMINESCU, N. 75. ◊ Expr. A nu (mai) avea seamăn (pe lume) = a nu avea pereche, asemănare, a nu mai exista altul la fel. Auziși ce-am spus, domniță? Ce făcut-ai seamăn n-are! EFTIMIU, Î. 23. O sfrijită de lighioaie, mai urîtă decît ciuma... cocoșată și cucuiată, de seamăn pe lume nu mai avea. ISPIRESCU, I. 206. Ștefan, Ștefan, domn cel mare, Seamăn pe lume nu are Decît numai mîndrul soare! ALECSANDRI, T. 1480. – Variante: (regional) samăn (SADOVEANU, O. VIII 174), semen (SADOVEANU, E. 194) s. m.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SEAMĂN semeni m. Persoană care este la fel cu alta. ◊ Fără (de) ~ fără asemănare; neasemuit. A nu (mai) avea ~ (pe lume) a nu (mai) avea asemănare; a nu (mai) avea pereche (pe lume). [Var. semen] /Din a semăna
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
seamăn m. 1. care este asemenea sieș, aproapele: iubiți pe semenii voștri; 2. se zice de lucruri sau de ființe asemenea: n’are seamăn pe lume AL. [Lat. SIMILIS].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sámăn V. seamăn și semăn.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
1) seámăn m., pl. sémenĭ (lat. simĭlis, asemenea. V. semăn 2). Care seamană cu tine, aproapele tăŭ, om: ĭubește-l pe seamănu tăŭ ca pe tine însuțĭ, semeniĭ noștrĭ. Fără seamăn, fără egal, fără asemănare, fără păreche, fără potrivă: un viteaz fără seamăn. A nu avea seamăn, a nu avea egal, a-ĭ întrece pe toțĭ. – Și fem., pl. semene: semenele noastre. Fals semen în L. M. Cp. cu geamăn, geamăt.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
semen (persoană; drug de fier) s. m., pl. semeni
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!semen (persoană, drug de fier) s. m., pl. semeni
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
semen (persoană, asemănare) v. seamăn
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
semen, -ni (semenul tău).
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
seamăn (fără ~) loc. adj., loc. adv. (frumusețe ~, frumoasă ~)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!seamăn (fără ~) loc. adj., loc. adv.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
seamăn/semen (persoană, asemănare) s. m., (persoane) pl. semeni
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
seamăn (fără seamăn).
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SEMEN s. aproapele (art.), (înv. și pop.) soț, (înv.) priatnicul (art.). (Ajută-ți ~ul!)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SEMEN s. aproapele (art.), (înv. și pop.) soț, (înv.) priatnicul (art.). (Ajută-ți ~!)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SEAMĂN s. egal, pereche, potrivă, seamă. (Nu are ~ în lume.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SEAMĂN s. egal, pereche, potrivă, seamă. (Nu are ~ în lume.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M28) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M26) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
semen, semeni / seamăn, semenisubstantiv masculin
- 1. Cel care e la fel cu cineva; aproapele cuiva; om (considerat în raport cu alt om); pereche potrivită. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Ca o cometă pe bolta stelelor fixe Am rătăcit printre semeni. BENIUC, V. 38. DLRLC
- Eu nu sînt în stare să jignesc pe semenii mei. SADOVEANU, P. M. 24. DLRLC
- El nu ura atunci pe nimeni, fiindcă în fiecare seamăn descifra o suferință secretă. C. PETRESCU, C. V. 122. DLRLC
- comentariu Pentru acest sens se folosește forma semen. DEX '09
- Fără (de) seamăn = fără asemănare. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEXsinonime: extraordinar neasemuit
- Vecinic ar visa acea oară fără seamăn. EMINESCU, N. 75. DLRLC
-
- A nu (mai) avea seamăn (pe lume) = a fi unic, a nu avea pereche, asemănare. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Auziși ce-am spus, domniță? Ce făcut-ai seamăn n-are! EFTIMIU, Î. 23. DLRLC
- O sfrijită de lighioaie, mai urîtă decît ciuma... cocoșată și cucuiată, de seamăn pe lume nu mai avea. ISPIRESCU, I. 206. DLRLC
- Ștefan, Ștefan, domn cel mare, Seamăn pe lume nu are Decît numai mîndrul soare! ALECSANDRI, T. 1480. DLRLC
-
-
etimologie:
- semăna DEX '09 DEX '98 NODEX