SAU conj. 1. (Cu funcție disjunctivă) Ori, fie: a) (Leagă noțiuni sau propoziții care se exclud ca opuse sau contradictorii) Plânge sau râde? (Al doilea membru al disjuncției este o negație) Sunt sau nu sunt? b) (Leagă noțiuni sau propoziții care se exclud ca alternative) Doriți cafea sau ceai? ♦ (Corelativ, indică necesitatea de a alege între două alternative) Sau luni, sau miercuri. ◊ (În enumerări, precedând fiecare element al enumerării sau numai pe ultimul) Pentru a da la rindea se întrebuințează sau rindeaua sau cioplitorul sau gealăul. 2. (Cu funcție explicativă) Adică, cu alte cuvinte. Adunarea, sau soborul întregii țări. 3. (Cu funcție copulativă) Precum, și. Nisipul se găsește pe fundul râurilor, lacurilor sau mărilor. 4. (În propoziții interogative, cu funcție concluzivă, atenuată de o nuanță de îndoială) Nu cumva? oare? poate? De ce nu scrii? Sau n-ai timp? – Să + au¹.

sau c [At: COD. VOR. 56/4 / V: (îrg) seau / E: să + au] Exprimă: 1 Excluderea pe baza alegerii între două alternative Pleacă astăzi sau mâine. 2 Excluderea care privește incompatibilitatea, prin raportare la un element de referință comun, dintre două elemente opuse, contrare, contradictorii etc. între care nu intervine posibilitatea de alegere Plânge sau râde. 3 Excluderea care privește un element anulat prin opusul lui negativ A fi sau a nu fi. 4 Discontinuitatea pe baza alternării unui element cu altul Se auzeau sunete indistincte sau, uneori, țipete. 5 Discontinuitatea care privește compatibilitatea, prin raportare la un element de referință comun, dintre două elemente complexe, complementare, de aceeași natură etc. Oraș sau sat. 6 Discontinuitatea care privește coexistența reală sau posibilă a două planuri, aspecte etc. simultane pe care se desfășoară o acțiune, se manifestă o stare, o însușire etc. Prescurtat sau detaliat. 7 Deosebirea dintre două modalități de exprimare echivalente ca sens, privitoare la aceeași realitate Carpații sau Alpii Transilvaniei. 8 Deosebirea dintre două modalități de exprimare care privește convertirea unei mărimi pe baza divizibilității în altele, echivalente valoric, numeric etc. Doi napoleoni sau patruzeci de franci. 9 Dezacordul relativ dintre două modalități de estimare, referitoare la unul și același element Era inteligent sau aproape inteligent. 10 Dezacordul care privește distanța dintre un mod de acționare și un altul care reprezintă ori ar putea reprezenta o justificare a acestuia De ce nu scrii? Sau n-ai timp? 11 Dezacordul priveștre lipsa de certitudine a unui anumit element al relației Se vede că am ghinion sau nu știu ce să mai zic.

SAU conj. 1. (Cu funcție disjunctivă) Ori, fie: a) (Leagă noțiuni sau propoziții care se exclud ca opuse sau contradictorii) Plânge sau râde? (Al doilea membru al disjuncției este o negație) Sunt sau nu sunt? b) (Leagă noțiuni sau propoziții care se exclud ca alternative) Doriți cafea sau ceai? ♦ (Corelativ, indică necesitatea de a alege între două alternative) Sau luni, sau miercuri. ◊ (În enumerări, precedând fiecare element al enumerării sau numai pe ultimul) Pentru a da la rindea se întrebuințează sau rindeaua sau cioplitorul sau gealăul. 2. (Cu funcție explicativă) Adică, cu alte cuvinte. Adunarea, sau soborul întregii țări. 3. (Cu funcție copulativă) Precum, și. Nisipul se găsește pe fundul râurilor, lacurilor sau mărilor. 4. (În propoziții interogative, cu funcție conclusivă, atenuată de o nuanță de îndoială) Nu cumva? oare? poate? De ce nu scrii? Sau n-ai timp? – Să + au¹.

SAU conj. 1. (Cu funcțiune disjunctivă) Ori, fie. a) (Leagă noțiuni sau propoziții care se exclud ca opuse sau contradictorii) Nu știa: să rîdă sau să plîngă? ▭ Tractatul ce el încheie cu Baiazet la 1393 asigurează romînilor... dreptul de a face război sau pace. BĂLCESCU, O. II 13. ◊ (Al doilea membru al disjuncției este o negație) Chiar pentru o copilă de paisprezece ani, femeie încă nedesăvîrșită, o podoabă e frumoasă sau nu și de preț ori nu, numai după cum îi vine ei bine sau nu. C. PETRESCU, R. DR. 65. Spuie-ți morții din mormînt De sînt om sau de nu sînt. ALECSANDRI, P. II 25. Să vadă dacă acele poame era de mîncare sau ba. DRĂGHICI, R. 51. b) (Leagă noțiuni sau propoziții care se exclud ca alternative) Doriți ceai sau cafea? ▭ Taci... că ți-oi da împărăția cutare sau cutare. ISPIRESCU, L. 2. Bărbatu-meu... nu s-a putut plînge că l-am înșelat sau i-am răsipit casa. CREANGĂ, P. 4. Ce-ți pasă ție, chip de lut, Dac-oi fi eu sau altul? EMINESCU, O. I 181. Este el cum îl arată sabia lui și armura, Cavaler de ai credinței sau al Tibrului stăpîn?... Uriaș e al Daciei sau e Mircea cel Bătrîn? ALEXANDRESCU, M. 14. De aș avea... un topor sau altă asămine unealtă. DRĂGHICI, R. 48. ◊ Sau... sau, indică necesitatea de a alege între două alternative. Sau luni sau miercuri. Sau una sau alta. ◊ (În enumerări, precedînd fiecare element al enumerării sau numai pe ultimul) Pentru a da la rîndea se întrebuințează sau rîndeaua propriu-zisă, sau cioplitorul, sau gealăul. ◊ (Al doilea termen al disjuncției exprimă o revenire sau o îndoială asupra primului termen) După cum văd eu, omul acesta, sau ce-a fi el, are mare putere. CREANGĂ, P. 87. După un an, sau după mai mulți, moș Nichifor s-a răsuflat și el cătră mai mulți prieteni. id. ib. 136. Rabdă pe cît vei putea Că nu-i trăi cît lumea... Ci-i trăi o zi sau două Și te-i topi ca ș-o rouă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 151. 2. (Cu funcțiune explicativă) Adică, cu alte cuvinte. Negustor de băcan... piatră-vînătă, piatra-sulimanului, sau piatră bună pentru făcut alifie de obraz. CREANGĂ, P. 112. Puterea d-a face legi, d-a scoate dăjdii sta în Adunarea sau soborul a toată țeara. BĂLCESCU, O. II 13. Halima, sau povestiri mitologhicești arabești [titlu]. GORJAN. 3. (Cu funcțiune copulativă) Precum și. Nisipul se găsește pe prundul rîurilor, lacurilor sau mărilor. ▭ Omule... Spune-mi... Duhul tău măcar vreun lucru de-ți chizășluiește-n lume? Sau care ți-i începutul și sfîrșițul chiar anume? CONACHI, P. 276. 4. (Introducînd propoziții interogative; cu funcțiune conclusivă, atenuată de o nuanță de îndoială) Nu cumva? au doară? oare? poate? Vai mîndruță de departe, Ce tot faci de nu scrii carte? Doar hîrtia s-a scumpit, Ori pe mine m-ai urît; Sau negreala s-o gătat, Ori pe mine m-ai uitat? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 142. Brazii că se legănau, Cuibulețul mi-l stricau. – Dar voi ce vă legănați? Sau vreți cuibul să-mi stricați, De-aici să mă depărtați. id. ib. 204.

SAU conj. 1) (exprimă un raport disjunctiv și leagă două părți de propoziție sau două propoziții coordonate) Ori; fie (că). Azi sau mâine. El sau ea. Cântă sau dansează. 2) (exprimă un raport apozitiv și leagă două părți de propoziție ori, mai rar, două propoziții) Altfel zis; adică. Autorul Luceafărului sau M. Eminescu. 3) (exprimă un raport copulativ, integrativ și introduce ultima dintre părțile omogene) Precum și; de asemenea și. Se poate pescui în lacuri, în râuri, în mări sau în oceane. [Monosilabic] /să + au

sau conj. indică: 1. o alternativă; viu sau mort; 2. altminterea, în alți termeni: doi napoleoni sau 40 de franci. [Cf. lat. SEU].

saŭ conj. (lat. sĕu, ca ĭaŭ, din lĕvo). Orĭ așa, orĭ așa: te poțĭ duce cu căruța saŭ cu trenu; „zăpadă” saŭ „omăt” e totuna; trebuĭe saŭ să mă duc eŭ, saŭ să-ĭ scriŭ.

o⁵ c vz sau

seau c vz sau

sau conjcț. (el ~ ea)

sau conjcț.

sau conjcț.

+sau..., sau conjcț. + conjcț. (sau el, sau ea)

SAU conj. v. ori.

SAU conj. fie, ori, (înv. și reg.) au, oare, (prin Transilv.) măcar, (înv.) săvai. (~ bărbați, ~ femei.)

sau conj. – Ori. Lat. sĕu. Fonetismul nu este clar. Poate s-ar putea explica pornind de la sῑve, care nu este o var. a lui sĕu, și al cărui rezultat, *seaue, l-ar fi redus pe ea › a, cf. lĕvo › iau. Cf. Meyer-Lübke, Rom. Gr., III; Cihac, I, 233; Scriban. De la sĕu cu aut, după Pușcariu 1533, Tiktin și Candrea.

ENCICLOPEDIE SAU DICȚIONAR RAȚIONAL AL ȘTIINȚELOR, ARTELOR ȘI MEȘTEȘUGARILOR (denumită pe scurt „Enciclopedia franceză”), vastă lucrare enciclopedică, monument al filozofiei iluministe, inițiată de D. Diderot și J. d’Alembert și editată în 35 vol. (1751-1780). La elaborarea ei au luat parte peste 150 de filozofi, savanți și specialiști în toate domeniile (Voltaire, Montesquieu, Rousseau, Helvétius, Condillac, Buffon, d’Holbach, Marmontel, Quesnay, Turgot), E. fiind oglinda progresului științei și gândirii timpului. Discursul preliminar elaborat de d’Alembert constituie un tablou sintetic al cunoașterii epocii iluministe.