7 definiții pentru sfârlogi
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SFÂRLOGI, sfârlogesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se scoroji, a se sbârci. – Din sfârloagă.[1]
- DEX ’09 nu menționează cuvântul-titlu sbârci, ci doar forma zbârci. — gall
sfârlogi vr [At: C. PETRESCU, R. DR. 150 / Pzi: ~ogesc / E: sfârloagă] (Reg; d. obiecte, plante etc.) A se scoroji (1). 2 (Reg; d. oameni sau d. fața, d. pielea etc. lor) A se zbârci. 3-4 (Reg; fig; d. oameni) A se frământa (19-20).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SFÂRLOGI, sfârlogesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se scoroji, a se zbârci. – Din sfârloagă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
SFÎRLOGI, sfîrlogesc, vb. IV. Refl. A-și pierde vigoarea, vlaga, a se usca, a se chirci. În vara aceea s-a sfîrlogit iarba, dogorită de-o arșiță uscată. C. PETRESCU, R. DR. 150. ◊ Fig. Lipan se sfîrlogea pe banchetă, căutînd un pretext să evadeze pe culoar. C. PETRESCU, C. V. 15.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sfârlogi (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă sfârlogesc, 3 sg. se sfârlogește, imperf. 1 sg. mă sfârlogeam; conj. prez. 1 să mă sfârlogesc, 3 să se sfârlogească; imper. 2 sg. afirm. sfârlogește-te; ger. sfârlogindu-mă corectat(ă)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!sfârlogi (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se sfârlogește, imperf. 3 sg. se sfârlogea; conj. prez. 3 să se sfârlogească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sfârlogi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfârlogesc, imperf. 3 sg. sfârlogea; conj. prez. 3 sg. și pl. sfârlogească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
verb (V407) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
sfârlogi, sfârlogescverb
- 1. A se scoroji, a se zbârci; a-și pierde vigoarea, vlaga, a se usca, a se chirci. DEX '09 DLRLC
- În vara aceea s-a sfîrlogit iarba, dogorită de-o arșiță uscată. C. PETRESCU, R. DR. 150. DLRLC
- Lipan se sfîrlogea pe banchetă, căutînd un pretext să evadeze pe culoar. C. PETRESCU, C. V. 15. DLRLC
-
etimologie:
- sfârloagă DEX '09 DEX '98