11 definiții pentru sineca

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

sineca vir [At: RESMERIȚĂ, D. / V: sân~, sânica, ~nica, suminica / Pzi: sinec / E: ml *signicare, *exsomnicare] 1-2 (Pop; în descântece) A se scula în zori (și a se închina). 3-4 (Pex) A se închina.

sâneca v vz sineca

sânica v vz sineca

sinica v vz sineca

sumica v vz sineca

suminica v vz sineca

2) sînec, a -á v. intr. (lat. *sénico, sênicáre [cu ê îld. ĕ], d. sĕnex, bătrîn) Est. Rar. Pornesc des-de dimineață (numaĭ în descîntece): am sînecat, am mînecat, dimineața m’am sculat, saŭ ca v. refl.: sînicasu-s’a, mînicatu-s’a.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SINECA vb. v. închina, ruga.

sineca vb. v. ÎNCHINA. RUGA.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sîneca (-c, -at), vb. refl. – A se vindeca, a se restabili. Lat. *sanicāre, de la sanus (Buescu, R. Études roum., I, 109-15). Înainte s-a explicat prin lat. *signicāre „a-și face cruce” (Pușcariu, Conv. Lit., XLIV, 540; REW 7906; Drăganu, Dacor., IV, 742); prin sl. sŭnicati „a înclina” (Bogrea, Dacor., I, 473); prin *senicum, de la senex (Scriban). Aceste șovăieli se explică prin semantismul nu foarte sigur; este cuvînt rar, care s-a păstrat numai în formule de descîntec.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

sineca, sinec, vb. I (pop.) a se scula în zori și a se închina.

Intrare: sineca
verb (V77)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sineca
  • sinecare
  • sinecat
  • sinecatu‑
  • sinecând
  • sinecându‑
singular plural
  • sinea
  • sinecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sinec
(să)
  • sinec
  • sinecam
  • sinecai
  • sinecasem
a II-a (tu)
  • sineci
(să)
  • sineci
  • sinecai
  • sinecași
  • sinecaseși
a III-a (el, ea)
  • sinea
(să)
  • sinece
  • sineca
  • sinecă
  • sinecase
plural I (noi)
  • sinecăm
(să)
  • sinecăm
  • sinecam
  • sinecarăm
  • sinecaserăm
  • sinecasem
a II-a (voi)
  • sinecați
(să)
  • sinecați
  • sinecați
  • sinecarăți
  • sinecaserăți
  • sinecaseți
a III-a (ei, ele)
  • sinea
(să)
  • sinece
  • sinecau
  • sineca
  • sinecaseră
verb (V77)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sâneca
  • sânecare
  • sânecat
  • sânecatu‑
  • sânecând
  • sânecându‑
singular plural
  • sânea
  • sânecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sânec
(să)
  • sânec
  • sânecam
  • sânecai
  • sânecasem
a II-a (tu)
  • sâneci
(să)
  • sâneci
  • sânecai
  • sânecași
  • sânecaseși
a III-a (el, ea)
  • sânea
(să)
  • sânece
  • sâneca
  • sânecă
  • sânecase
plural I (noi)
  • sânecăm
(să)
  • sânecăm
  • sânecam
  • sânecarăm
  • sânecaserăm
  • sânecasem
a II-a (voi)
  • sânecați
(să)
  • sânecați
  • sânecați
  • sânecarăți
  • sânecaserăți
  • sânecaseți
a III-a (ei, ele)
  • sânea
(să)
  • sânece
  • sânecau
  • sâneca
  • sânecaseră
sânica
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sinica
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sumica
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)