2 definiții pentru singureț
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
singureț, ~eață a [At: BUDAI-DELEANU, T. V. 138 / Pl: ~i, ~e / E: singur + -eț] (Îvr; d. lucruri, locuri etc.) 1 Singuratic (4). 2 (Pex) Liniștit. 3 (Rar; pex) Pustiu.
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
singureț, -eață, adj. (înv.; despre lucruri, locuri etc.) dosit, ferit, izolat, lăturalnic, răzleț, retras, solitar, singuratic; stingher.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: singureț
singureț adjectiv
adjectiv (A18) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)