snagă sfs [At: DDRF / V: ~ahă, sma~, zn~, znahă / E: bg, ucr снага, srb snaga] 1 (Reg) Putere. 2 (Mun; Trs) Stare materială bună. 3 (Mun; Trs; pex) Dobândă (7). 4 (Mun; Trs) Câștig (5). 5 (Mun; Trs; îe) A lua ~ga cuiva A-i lua cuiva toată averea. 6 (Trs) Nărav. 7 (Mol) Poftă. 8 (Mol) Dorință (1). 9 (Mun) Nădejde.

SNAGĂ s. f. (Regional) 1. Putere, vlagă. Cioclovinele sînt puține... – Puține, dar grase... – Dacă sug snaga noastră. STANCU, D. 135. Mama lui Mitru-i bătrînă, Fără snagă. MAT. FOLK. 1048. Oasele îi fărîmară, Carnea îi dumicară, Snaga (puterea) i-o luară. ȘEZ. IV 154. 2. Fire, nărav, patimă.

SNAGĂ s. f. (Reg.) 1. Putere, vlagă. 2. Fire, nărav. – Sb. snaga.

snágă și (ob.) znágă f. fără pl. (sîrb. snaga, vigoare, trup; bg. snaga, statură). Vest. Vigoare, vlagă (CL. 1910, 6. 936, și rev. I. Crg. 9, 186). – La Viciŭ znagă, nărav, obiceĭ; dobîndă, cîștig. În Ban. smagă, vigoare. Și znahă (Trans.) obiceĭ, pasiune. V. zăreață.

smagă sf vz snagă

snahă sf vz snagă

znagă sf vz snagă

znahă sf vz snagă

znagă s.f. v. snagă.

smágă, V. snagă.

znágă, și znahă, V. snagă.

SNAGĂ s. v. dinamism, energie, forță, impetuozitate, nărav, putere, robustețe, tărie, vigoare, vitalitate, vlagă.

snagă s. v. DINAMISM. ENERGIE. FORȚĂ. IMPETUOZITATE. NĂRAV. PUTERE. ROBUSTEȚE. TĂRIE. VIGOARE. VITALITATE. VLAGĂ.

SNAGĂ s. f. (Banat, Olt.) Putere, forță. (din sb., bg. snaga)

snagă s.f. sg. (reg.) 1. putere, vigoare. 2. stare materială bună; dobândă, câștig. 3. nărav, obicei prost. 4. poftă, dorință. 5. nădejde.

snagă, snăgi, s.f. – (reg.) Nărav, obicei prost. – Din bg., srb. snaga (Scriban, DLRM, DER; MDA).