17 definiții pentru smuceală

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SMUCEALĂ, smuceli, s. f. Smucitură. [Var.: smâncea[1], smuncea s. f.] – Smuci + suf. -eală.

  1. Variantă neconsemnată ca intrare principală, dar există smâceală. — gall

smucea sf [At: DDRF / V: ~unc~, smânc~, zmâc~, zmânc~ / Pl: ~eli / E: smuci + -eală] Mișcare bruscă și scurtă Si: smucire (2), smucit1 (2), smucitură (1).

SMUCEALĂ, smuceli, s. f. Smucitură. [Var.: smâceală, smuncea s. f.] – Smuci + suf. -eală.

SMUCEALĂ, smuceli, s. f. Smucitură. (Atestat în forma smînceală) O nouă smînceală de haină îl făcu s-o mai scurteze cu un stînjen. ODOBESCU, S. III 46. – Variantă: (regional) smîncea s. f.

SMÂCEA[1] s. f. v. smuceală.

  1. Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall

SMUNCEA s. f. v. smuceală.

SMUNCEA s. f. v. smuceală.

smâncea sf vz smuceală

smuncea sf vz smuceală

zmâcea sf vz smuceală

zmâncea sf vz smuceală

SMÂCEA s. f. v. smuceală.

SMÎNCEA s. f. v. smuceală.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

smucea s. f., g.-d. art. smucelii; pl. smuceli

smucea s. f., g.-d. art. smucelii; pl. smuceli

smucea s. f., g.-d. art. smucelii; pl. smuceli

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SMUCEA s. v. smucitură.

SMUCEA s. smucire, smucit, smucitură.

Intrare: smuceală
smuceală substantiv feminin
substantiv feminin (F57)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smucea
  • smuceala
plural
  • smuceli
  • smucelile
genitiv-dativ singular
  • smuceli
  • smucelii
plural
  • smuceli
  • smucelilor
vocativ singular
plural
smânceală substantiv feminin
substantiv feminin (F57)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smâncea
  • smânceala
plural
  • smânceli
  • smâncelile
genitiv-dativ singular
  • smânceli
  • smâncelii
plural
  • smânceli
  • smâncelilor
vocativ singular
plural
smâceală substantiv feminin
substantiv feminin (F57)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smâcea
  • smâceala
plural
  • smâceli
  • smâcelile
genitiv-dativ singular
  • smâceli
  • smâcelii
plural
  • smâceli
  • smâcelilor
vocativ singular
plural
smunceală substantiv feminin
substantiv feminin (F57)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smuncea
  • smunceala
plural
  • smunceli
  • smuncelile
genitiv-dativ singular
  • smunceli
  • smuncelii
plural
  • smunceli
  • smuncelilor
vocativ singular
plural
zmâceală
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zmânceală
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

smucea, smucelisubstantiv feminin

  • 1. Smucire, smucit, smucitură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote O nouă smînceală de haină îl făcu s-o mai scurteze cu un stînjen. ODOBESCU, S. III 46. DLRLC
etimologie:
  • Smuci + -eală. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.