SOMBRERO, sombrero, s. n. Pălărie de fetru, stofa, pai etc. cu boruri largi, purtată mai ales în Spania și în America Latină. – Din sp., fr. sombrero.

sombrero sn [At: ANGHEL, PR. 146 / V: (rar) sombrer / Pl: (rar) ~re, ~ruri / E: sp, fr sombrero] Pălărie de fetru, stofă, pai etc. cu boruri largi, care se poartă mai ales în Spania și America Latină.

SOMBRERO s. n. Pălărie (de fetru) cu boruri mari, purtată mai ales în Spania și în America Latină. – Din sp., fr. sombrero.

SOMBRERO, sombrere, s. n. Pălărie de fetru cu boruri mari. Uriașul cu bucle blonde ce scăpau de sub vastul sombrero... s-a dus aiurea. ANGHEL, PR. 146. ◊ (Prin metonimie) La anumite ceasuri, sombrere, macferlane șt lavaliere... trec pragul veneratului templu. ANGHEL, PR. 30.

SOMBRERO s.n. Pălărie cu boruri largi, purtată mai ales în Spania și America Latină. [Pl. -re. / < fr., sp. sombrero, cf. sombra – umbră].

SOMBRERO s. n. pălărie cu boruri largi, purtată mai ales în Spania și America Latină. (< sp., fr. sombrero)

sombrero s. n. 1975 (cuv. sp.) Pălărie cu boruri largi purtată mai ales în America Latină v. fiesta (cuvântul este mai vechi în română)

SOMBRERO n. Pălărie cu boruri largi (de origine spaniolă). /<sp., fr. sombrero

sombrer sn vz sombrero

sombrero s. n., art. sombreroul; pl. sombrero

!sombrero s. n., art. sombreroul; pl. sombrero

sombrero s. n.

ACOPERĂMÎNT DE CAP. Subst. Pălărie, pălărioară (dim.), pălăriuță, clop (reg.); canotieră, sombrero; pălărie de paie, panama; cilindru (înv.), joben, gambetă (înv.), melon (rar); petas (ist.); bicorn, tricorn, șleapcă (reg.); cauc, calpac (înv.), potcap, potcapic (rar), camilafcă, culion (înv.); pălărie de damă, pălărioară, tocă, baretă (rar). Căciulă, căciuliță (dim.), căciuloi (augm.), cușmă (reg.), țurcă, țurcană, tombateră (înv.), chiulaf (înv.), ișlic (înv.), ișlicel (dim., înv.), gugiuman (înv.), cucă (înv.). Chipiu, șapcă, ceapcă (rar), tiulercă (reg.), capelă, capeluță (dim.), caschetă, ceacău (reg.). Coif, cască, chivără (înv.). Beretă, bască; turban, turbulan (înv.), tulpan (rar), cealma (înv.); scufie, scufă, scufiță (dim.), ceapsă (reg.), tichie, tichiuță (dim.), bonetă, bonețică (dim.), căiță (reg.); fes. Basma, băsmăluță (dim.), cimber (reg.), batic, năframă, năfrămioară (dim.), năfrămuță, năfrămiță, cîrpă (rar), cîrpușoară (dim.), broboadă, bariș, bertă (reg.), maramă, mărămuță (rar), mărămioară (dim.,: rar), pînzătură (reg.), testemel (pop.), tulpan, tulpănaș (dim.), legătură, felegă (reg.), grimea (reg.), grimeluță (dim., reg.), casîncă (reg.), peșchir (înv. și reg.), vil, voal, vîlnic, potilat (reg.), hobot (reg.). Vb. A purta pălărie (șapcă, căciulă), a avea ceva în (pe) cap; a(-și) pune ceva în (pe) cap, a-și acoperi capul, a se lega (cu ceva) la cap, a (se) îmbrobodi, a-și scoate pălăria (căciula etc.), a se descoperi; a se dezbrobodi. V. îmbrăcare, îmbrăcăminte, obiecte de îmbrăcăminte.