opțiuni
  • info

9 definiții pentru străluc

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRĂLUC, străluci, s. m. Insectă din ordinul coleopterelor, de culoare verde sau roșcată, cu luciu metalic specific, cu aripile albastre-verzui, fin punctate (Aromia moschata). – Din străluci (derivat regresiv).

STRĂLUC, străluci, s. m. Insectă din ordinul coleopterelor, de culoare verde sau roșcată, cu luciu metalic specific, cu aripile albastre-verzui, fin punctate (Aromia moschata). – Din străluci (derivat regresiv).

străluc sm [At: MARIAN, INS. 88 / V: (rar) ~iu[1] / Pl: ~uci / E: pvb străluci] Insectă din ordinul coleopterelor, de culoare verde sau roșcată, cu un luciu metalic specific, cu aripile albastre-verzui, fin punctate, care trăiește mai ales pe trunchiuri de salcie sau pe răchită. corectat(ă)

  1. În original, fără accent — LauraGellner

STRĂLUC, străluci, s. m. Insectă din ordinul coleopterelor, cu un luciu metalic specific, avînd aripile albastre-verzui și fin punctate; trăiește mai ales pe trunchiuri de salcie scorburoasă sau pe răchite (Aromia moschata). Strălucul petrece mai cu seamă pe răchiți... și cînd îl prinzi, răspîndește un fel de miros ca de mosc. MARIAN, INS. 98.

STRĂLUC ~ci m. Gândac cu corpul alungit, cu aripi albastre-verzui, lucioase, și cu antene mari, întoarse în lături și îndărăt. /v. a străluci

strălúc m. (d. strălucesc). Un fel de gîndac cu luciŭ metalic și cu antene maĭ lungĭ de cît corpu (la mascul). Cînd e prins, răspândește un miros ca de mosc (cerambyx moschatus). V. strelice.

străluciu1 sm vz străluc

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

străluc s. m., pl. străluci

străluc s. m., pl. străluci

străluc s. m., pl. străluci

Intrare: străluc
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • străluc
  • strălucul
  • strălucu‑
plural
  • străluci
  • strălucii
genitiv-dativ singular
  • străluc
  • strălucului
plural
  • străluci
  • strălucilor
vocativ singular —
plural —
străluciu substantiv neutru
substantiv neutru (N50)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • străluciu
  • străluciul
  • străluciu‑
plural
  • străluciuri
  • străluciurile
genitiv-dativ singular
  • străluciu
  • străluciului
plural
  • străluciuri
  • străluciurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

străluc, strălucisubstantiv masculin

  • 1. Insectă din ordinul coleopterelor, de culoare verde sau roșcată, cu luciu metalic specific, cu aripile albastre-verzui, fin punctate (Aromia moschata). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Strălucul petrece mai cu seamă pe răchiți... și cînd îl prinzi, răspîndește un fel de miros ca de mosc. MARIAN, INS. 98. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.