9 definiții pentru săcăteu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
săcăteu sn [At: GR. S. V, 345 / V: ~tau, săcet~ / Pl: ~eie, ~eauă / E: mg szakató „coș, paner”] (Reg) 1-4 Săculeț (1-4). 5 (Prc) Barieră făcută din săcăteu (1). 6 Sedilă2 pentru strecurat zerul.
SĂCĂTEU, săcăteie, s. n. (Regional) Sac mic; săculeț, traistă. (Atestat în forma săcătău) Bagă mîna-n săcătău, Scoate la minciuni mereu. MAT. FOLK. 424. – Variantă: săcătău s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SĂCĂTEU, săcăteie, s. n. (Reg.) Săculeț. – Din sac.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
săcătau sn vz săcăteu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
săceteu sn vz săcăteu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SĂCĂTĂU s. n. v. săcăteu.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SĂCĂTEU s. v. săculeț, săcușor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
săcăteu s. v. SĂCULEȚ. SĂCUȘOR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
săcăteu, săcăteie, s.n. (reg.) 1. sac mic; săculeț. 2. săculeț pentru strecurat zerul; sedilă.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N42) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N57) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
săcăteu, săcăteiesubstantiv neutru
-
- Bagă mîna-n săcătău, Scoate la minciuni mereu. MAT. FOLK. 424. DLRLC
-
etimologie:
- sac DLRM