trafica [At: COSTINESCU / Pzi: ~ichez, (îvr) ~fic / E: fr trafiquer] 1 vi A face negoț. 2 vt A face comerț ilicit cu o marfă. 3 vt A practica ceva în mod clandestin.

TRAFICA, trafichez, vb. I. Intranz. A face trafic, a face negoț (mai ales cu o marfă ilicită). A trafica cu stupefiante.

TRAFICA vb. I. intr. A face trafic (în special cu o marfă ilicită). [< fr. trafiquer, cf. it. trafficare].

TRAFICA vb. intr. a face trafic (cu o marfă ilicită). (< fr. trafiquer)

A TRAFICA ~chez intranz. A face trafic (în special cu mărfuri ilicite); a face comerț în condiții neadmise de lege. /<fr. trafiquer

traficà v. 1. a face trafic; 2. fig. a trage un folos necinstit: a trafica influența sa; 3. a negocia: a trafica o poliță.

2) *tráfic și trafíc saŭ -chéz, a -á v. intr. (fr. trafiquer, it. tráffico, -care). Fig. Fac trafic rușinos: a trafica cu conștiința ta. V. tr. A trafica ceaĭ. Fig. A trafica conștiințele. V. precupețesc.

trafica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. trafichez, 3 trafichează; conj. prez. 1 sg. să trafichez, 3 să traficheze

trafica (a ~) vb., ind. prez. 3 trafichează

trafica vb., ind. prez. 1 sg. trafichez, 3 sg. și pl. trafichează

trafichez, -chează 3, -cheze 3 conj.

TRAFICA vb. 1. v. negocia. 2. a negustori, a precupeți, a specula, (înv. și reg.) a precupi. (Ce mărfuri ~?)

TRAFICA vb. 1. a negocia, (pop.) a samsări. (A ~ valori, efecte publice.) 2. a negustori, a precupeți, a specula, (înv. și reg.) a precupi. (Ce mărfuri ~?)