2 definiții pentru troneci
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
troneci sn [At: TDRG / Pl: ~uri, ~ece / E: tron2 + -eci] (Reg) 1-2 (Șhp) Tronișor (1-2). 3 Sertar.
tronécĭ n., pl. urĭ și e (d. tron 1). Trans. Sertar.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Intrare: troneci
troneci substantiv neutru
substantiv neutru (N60) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
troneci substantiv neutru
substantiv neutru (N58) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)