19 definiții pentru tăfălog
din care- explicative (11)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- specializate (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TĂFĂLOG, -OAGĂ, tăfălogi, -oage, adj. (Despre oameni; reg.) Cu mișcări încete, molâu. – Et. nec.
tăfălog2, ~oagă a vz tofolog
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TĂFĂLOG, -OAGĂ, tăfălogi, -oage, adj. (Reg.) Cu mișcări încete, molâu. – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de pan111
- acțiuni
TĂFĂLOG, -OAGĂ, tăfălogi, -oage, adj. Cu mișcări încete, molîu. Foaie verde foi de plop, Cucule de-ăl tăfălog, Mai coboară-n vale-n Olt. I. CR. II 301. – Variantă: tofolog, -oagă (STANCU, D. 397) adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tăfălóg, V. tofolog.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tăfăluc sm vz tofolog
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
toflog, ~oagă a, smf vz tofolog
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tofolog, ~oagă [At: DR. V, 235 / V: (reg) tăfăl~ a, tăfăluc sm, ~fl~ a, sm / Pl: ~ogi, ~oage / E: fo cffofolog] 1 a (Reg) Cu mișcări încete și greoaie Si: molâu, (reg) tofăit, toflogos. 2 a (Mun; Trs) Cu picioare late și greoaie. 3 sm (Olt; îf tăfăluc) Persoană care nu știe să se îmbrace. 4 sfp (Olt) Ghete mari și rupte.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TOFOLOG, -OAGĂ adj. v. tăfălog.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tăvălúc și -úg m. (ca vălătuc, vălug, tumurug) și n., pl. e și urĭ (rudă cu vălug și vălătuc. Cp. și cu tăvălesc). Buștean rătund. Cilindru care se rostogolește pe ogor după boronit ca să se sfărîme toțĭ bulgăriĭ, orĭ pe arie ca să se desprindă grăunțele, orĭ pe un drum ca să se netezească petrișu. Cilindru de lemn (orĭ de fer) care se pune supt o greutate (de ex., o ladă de banĭ) ca s’o poțĭ muta (V. chezăș). – Și tăfălug, tefelug, pl. e, și tăfălog, pl. oage (vest).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tofológ, tăfălóc și tăpălóg, -oágă adj. (rudă cu tăpșesc, tapaligă). Munt. Trans. Cu picĭoare late și greoaĭe (ca rața).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
tăfălog (reg.) adj. m., pl. tăfălogi; f. tăfăloagă, pl. tăfăloage
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tăfălog (reg.) adj. m., pl. tăfălogi; f. tăfăloagă, pl. tăfăloage
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tăfălog adj. m., pl. tăfălogi; f. sg. tăfăloagă, pl. tăfăloage
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TOFOLOG adj. v. bleg, indolent, lălâu, moale, molatic, molâu, mototol.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tofolog adj. v. BLEG. INDOLENT. LĂLÎU. MOALE. MOLATIC. MOLÎU. MOTOTOL.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
tofolog, tofoloagă, s.m. și f. (reg.) 1. persoană cu mișcări încete, greoaie; molâu. 2. (la pl.) ghete mari și rupte.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tofolog, tofoloagă, (toflagă), adj. – (reg.) Om leneș, care se mișcă greu; molâu (Hotea, 2006). – Cf. fofolog (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tofolog, -i, -loagă, (toflagă), adj. – Om leneș, care se mișcă greu; molâu (Hotea 2006). – Cf. fofolog.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
adjectiv (A64) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A64) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
tăfălog, tăfăloagăadjectiv
- 1. (Despre oameni) Cu mișcări încete. DEX '09 DLRLCsinonime: molâu
- Foaie verde foi de plop, Cucule de-ăl tăfălog, Mai coboară-n vale-n Olt. I. CR. II 301. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09