VIDEO² adj. invar., (2) videouri, s. n. 1. Adj. invar. Care se referă la sistemele de transmitere și de înregistrare a imaginii. 2. S. n. Aparatură pentru înregistrarea, transmisia și reproducerea imaginii. [Pr.: -de-o] – Din fr. vidéo, engl. video.

video³ si [At: RL 1993, nr. 965 / P: ~de-o / E: prescurtare de la videocasetofon] (Fam) Videocasetofon.

video² adj. invar., s.f., s.n. 1 adj.invar. Care se referă la mijloacele de înregistrare și de transmitere a imaginii. 2 s.f. Videofonie. 3 s.n. Aparat pentru înregistrarea și redarea videocasetelor; videocasetofon. • sil. -de-o. pl. n. -uri. /<fr. vidéo, engl. video; cf. lat. video „văd”.

VIDEO² I. adj. inv. referitor la sistemele de transmitere și de înregistrare a imaginii. II. s. f. videofonie. III. s. n. aparat pentru înregistrarea și redarea videocasetelor. (< fr. vidéo, engl. video)

video ♦ 1. adj. inv. În legătură cu sistemele de transmitere vizuală, cu televiziunea ◊ „Cercetătorii societății nipone «Matsushita Denky» au pus la punct un nou sistem de reproducere a înregistrărilor video și sonore, folosind discuri din policlorură de vinil.” R.l. 4 I 78 p. 6; v. și 9 VII 80 p. 6; v. și digital, videotelefon (1974). ♦ 2. s. (limba vorbită) Videocasetofon ◊ „Am văzut un film la video.”; v. și videocasetă (1991) (din engl. americ., fr., it. video; DMN 1960; D. Am.; DN3, DEX-S)

video² (fam.) (desp. -de-o) s. n., art. videoul; pl. videouri

*video² (-de-o) s. n., art. videoul; pl. videouri

VIDEO s. v. terminal.

video I. s. n. pl. videouri 1. video-casetofon. 2. sistem de transmitere vizuală. 3. vizionare de casete video. 4. (rar) videocasetă. II. adj. referitor la sistemele de transmitere vizuală.