VOINICEASCĂ, voinicești, s. f. 1. (Mai ales articulat) Fel de a înota (înotătorul întinzînd alternativ brațele în lături fără a da din picioare). 2. Numele unui dans popular (jucat de patru sau, opt flăcăi).

VOINICEASCĂ f. 1) Stil de înot, constând în întinderea concomitentă a ambelor mâini în lături, fără a da din picioare. 2) art. Dans popular, executat de patru sau opt flăcăi într-un tempo vioi și însoțit de strigături. 3) Melodie după care se execută acest dans. /voinic + suf. ~ească

VOINICESC, -EASCĂ, voinicești, adj., s. f. art. I. Adj. 1. De voinic, vitejesc; p. ext. eroic, legendar. ♦ Luptă voinicească (și substantivat, f.) = luptă corp la corp; trântă. ♦ Viguros, zdravăn, puternic. 2. De flăcău, de bărbat; bărbătesc. 3. (Înv.) Ostășesc. II. S. f. art. 1. Fel de a înota, care constă în întinderea alternativă a brațelor în lături, fără a da din picioare. 2. Numele unui dans popular cu mișcare vioaie, însoțit de strigături la comandă și jucat de patru sau opt flăcăi; melodie după care se execută acest dans. – Voinic + suf. -esc.

voinicesc, ~ească [At: DOSOFTEI, V. S. martie 27^r/10 / Pl: ~ești / E: voinic + -esc] 1 a (Înv) Milităresc (1). 2 a Care aparține voinicilor (4). 3 a Caracteristic voinicilor (4). 4 a Privitor la voinici (4). 5 a (Pex) Eroic (3). 6 a (Pex) Legendar. 7 a (Îs) Luptă ~ Luptă corp la corp, fără arme (numai cu ajutorul brațelor) Si: trântă. 8 a Privitor la haiduci (7), la viața, la faptele lor. 9 a (Îs) Poveste ~ească Baladă (1). 10 a De voinic (8). 11 a Caracteristic bărbaților. 12 a (De sex sau de tip) bărbătesc. 13 a (D. manifestări ale oamenilor) Care dovedește forță, vigoare. 14 sfsa (Reg) Fel de a înota care constă în întinderea alternativă a brațelor în lături, fără a da din picioare. 15 sfsa Dans popular cu mișcări vioaie și salturi, însoțit de strigături la comandă, care este jucat de patru sau opt flăcăi, așezați în linie dreaptă, cu mâinile pe umeri. 16 sfsa Melodie după care se execută voiniceasca (15).

voinicesc, -ească adj., s.f. I adj. 1 De voinic, vitejesc. Toate te înveselesc aici: ...înfățișarea mîndră și voinicească a gospodarilor, chipul rumăn și luminos al rucărencelor (VLAH.). ◊ Luptă voinicească (și subst. f.) = luptă corp la corp; trîntă. Lasă sabia drăcească, Hai la luptă voinicească (POP.). ♦ Ext. Eroic, legendar. 2 De flăcău, de bărbat (tînăr); puternic, viguros; zdravăn, bine făcut; bărbătesc. Au să guste și ele dulceața unei strîngeri voinicești, de mult jinduită (VOIC.). ♦ (despre acțiuni, manifestări etc. ale oamenilor) Care dovedește, trădează forță, putere, robustețe, vigoare. Cîteva voinicești lovituri de lopată avîntară micul vas departe de coastă (ODOB.). ◊ (glum.) Cum să știți voi ce este o masă voinicească și un somn sănătos? (CA. PETR.). 3 (înv.) Ostășesc. Să afla la o ceată voinicească, de oaste (DOS.). II s.f. (art.) 1 (reg.) Modalitate de a înota, constînd în întinderea alternativă a brațelor în lături, fără a mișca picioarele care se țin lipite unul de altul. 2 Numele unui dans popular cu mișcare vioaie, executat de patru sau opt flăcăi și însoțit de strigături. ♦ Melodie după care se execută acest dans. • pl. -ești. /voinic + -esc.

VOINICESC, -EASCĂ, voinicești, adj., s. f. art. I. Adj. 1. De voinic, vitejesc; p. ext. eroic, legendar. ◊ Luptă voinicească (și substantivat, f.) = luptă corp la corp; trântă. ♦ Viguros, zdravăn, puternic. 2. De flăcău, de bărbat; bărbătesc. 3. (Înv.) Ostășesc. II. S. f. art. 1. Fel de a înota, care constă în întinderea alternativă a brațelor în lături, fără a da din picioare. 2. Numele unui dans popular cu mișcare vioaie, însoțit de strigături la comandă și jucat de patru sau opt flăcăi; melodie după care se execută acest dans. – Voinic + suf. -esc.

1) voĭnicésc, -eáscă adj. (d. voĭnic). Vitejesc, plin de îndrăzneală și vigoare: înotătură voĭnicească. S. f. Voĭniceasca, un fel de a înota răpezind alternativ mînile pin aer. (E cea maĭ răpede înotătură).

voiniceasca (dans; înot) s. f. art., neart. voinicească, g.-d. art. voiniceștii

voiniceasca (dans, înot) s. f. art., neart. voinicească, g.-d. art. voiniceștii

voiniceasca (dans, înot) s. f. art.