volei sn [At: CAMIL PETRESCU, T. III, 9 / S: voley / V: volei-bal / E: eg volley (ball)] Joc sportiv practicat pe un teren dreptunghiular de două echipe adverse compuse din câte șase jucători, care aruncă o minge specială peste un fileu ridicat la înălțime, la mijlocul terenului.

volei s.n. (sport) Joc sportiv care se dispută, după anumite reguli și cu o minge specială, între două echipe compuse din cîte șase jucători, pe un teren dreptunghiular, despărțit la mijloc de un fileu ridicat la o înălțime determinată, cîștigătoare fiind echipa care scapă mai puține mingi pe propriul teren. • și volei-bal s.n. /<engl. volley[ball].

VOLEI s. n. Joc sportiv, practicat de două echipe adverse cu cîte șase jucători, care aruncă o minge specială peste o plasă întinsă sus în mijlocul terenului.

VOLEI s.n. Joc sportiv care are loc între două echipe de cîte șase jucători pe un teren special amenajat și care constă în aruncarea unei mingi numai cu mîinile peste o plasă întinsă sus la mijlocul terenului. [Pron. -lei, var. volei-bal s.n. / < engl. volley-ball].

VOLEI/VOLEI-BAL s. n. joc sportiv disputat între două echipe a câte 6 jucători, care constă în aruncarea unei mingi numai cu mâinile peste un fileu întins sus, la mijlocul terenului. (< engl. volley/-ball/)

volei-bal sn vz volei

volei-bal s.n. v. volei.

VOLEI-BAL s.n. v. volei.

VOLEI-BAL n. Joc sportiv între două echipe a câte șase jucători, constând în aruncarea mingii peste o plasă fixată la o anumită înălțime în mijlocul unui teren amenajat special. [Var. volei] /< engl. volley[ball]

volei s. n., art. voleiul

!volei s. n.

volei/volei-bal s. n.

volei

VOLEI s. (SPORT) volei-bal.

VOLEI s. (SPORT) volei-bal.

VOLEI-BAL s. v. volei.

VOLEI-BAL s. (SPORT) volei.