vrăjeală sf [At: ȘĂINEANU² / Pl: ~eli / E: vrăji + -eală] (Fam) 1 Mod de a vorbi cu cineva în scopul de a-i înșela buna-credință, prin lingușiri, exagerări, minciuni Si: (fam) vrajă (8). 2 (Spc) Atitudine galantă față de o persoană de sex opus Si: (fam) vrajă (9).

vrăjeală s.f. 1 (pop.) Vrajă (1) 2 (fam.) Înșelătorie, minciună. L-a convins cu tot felul de vrăjeli. ◊ Expr. Nu ține vrăjeala = nu mă păcălești. • pl. -eli, -ele. / vrăji + -eală.

vrăjeală s.f. 1 (pop.) Vrajă (1). 2 (fam.) Înșelătorie; minciună. L-a convins cu tot felul de vrăjeli. ◊ Expr. Nu ține vrăjeala = nu mă păcălești. • pl. -eli, -ele. /vrăji + -eală.

+vrăjeală (fam.) s. f., g.-d. art. vrăjelii; pl. vrăjeli

vrăjeală, vrăjeli s. f. v. vrajă.

a patina la vrăjeală expr. (deț.) a face pe cineva să-și schimbe părerea pe care o are despre un deținut.

a se ține de vrăjeli expr. 1. a manifesta o atitudine excesiv de curtenitoare față de cineva; a fi suspect de săritor / de binevoitor. 2. a încerca să păcălească / să înșele pe cineva.

lasă vrăjeala! expr. nu te cred!