22 de definiții pentru văita

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VĂITA, vait, vb. I. Refl. A scoate vaiete, a geme de durere, de jale; a se tângui, a se lamenta, a se văiera. ♦ (Despre unele păsări și animale) A scoate sunete, țipete tânguitoare și prelungi. Tranz. A plânge, a compătimi pe cineva. ♦ Refl. A-și exprima (în cuvinte) necazul, nemulțumirea, durerea. [Var.: văieta vb. I] – Din vai.

văita [At: PRAV. 211 / V: văieta (Pzi și: 6, înv, vaiet), (reg) voieta / Pzi: vait / E: vai1] 1 vr (D. oameni) A scoate strigăte (prelungi), gemete (din cauza unei dureri, a unei suferințe etc.) Si: a se tângui, (pop) a se mișeli, (îrg) a se olecăi, a se văiera (1), (înv) a se ruguci1, (reg) a se văina (1), a se văităra (1), a se vălăcăi (1). 2 vr A-și exprima prin cuvinte durerea, suferința, nemulțumirea etc. Si: a se căina (1), a se jelui, a se lamenta, a se plânge, a se tângui, (pop) a se mișeli, (îrg) a se olecăi, a se văiera, (înv) a se ruguci1, (reg) a se văina (2), a se văităra (2), a se vălăcăi (2). 3 vt (Reg) A boci (7) un mort Si: a jeli. 4 vt (Pop) A compătimi (1) pe cineva. 5 vr (Pan; d. păsări sau animale) A emite sunete tânguitoare (și prelungi). 6 vr (Fig; d. vânt, ape etc.) A produce zgomote prelungi și tânguitoare. 7 vr (Fig; d. unele instrumente muzicale, d. clopote) A produce sunete triste, tânguitoare.

văita vb. I. refl. 1 (despre oameni) A scoate strigăte (prelungi), vaiete, gemete (din cauza unei dureri, a unei suferințe etc.); a-și exprima prin cuvinte durerea, suferința, jalea, nemulțumirea etc; a se tîngui, a se lamenta, (înv., reg.) a se văiera. Erau în totul vreo doisprezece răniți, dar nici unul nu se văita de dureri (CA. PETR.). ◊ Expr. (A se văita) cît îl ține (ori îl ia) gura sau în gura mare v. gură. ♦ (tr.) A plînge, a compătimi pe cineva. Trebuie să părăsesc țara. Bietul om începu a mă văita (SIO.). ♦ (reg.; tr.; compl. indică morți) A boci, a jeli (la înmormîntare). 2 Analog. (despre unele păsări sau animale) A scoate sunete, țipete lugubre, tînguitoare (și prelungi). 3 Fig. (despre vînt, ape etc.) A produce zgomote prelungi, triste. Doi plopi -singuri în tot satul- se văitau îndoiți spre pămînt (BART). 4 Fig. (despre unele instrumente muzicale, despre clopote) A produce sunete triste, tînguitoare. Cele trei clopote mici și sărace se pornesc deodată să țipe și să se vaiete (CAR.). • prez.ind. vait. și văieta vb. I. /de la vai.

VĂITA, vait, vb. I. Refl. A scoate vaiete, a geme de durere, de jale; a se tângui, a se lamenta, a se văiera. ♦ (Despre animale) A scoate sunete sinistre, lugubre. ♦ Tranz. A plânge, a compătimi pe cineva. ♦ Refl. A-și exprima (în cuvinte) necazul, nemulțumirea, durerea. [Var.: văieta vb. I] – Din vai.

VĂITA, vait, vb. I. Refl. (Și în forma văieta) A scoate vaiete; a striga, a plînge, a se tîngui (de durere); a se văiera. Avramicu se văita, cu mînile la tîmple. SADOVEANU, O. VII 79. Am fost amărît și m-am văitat, am rupt cu dinții scîndură hambarului. POPA, V. 313. De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet. EMINESCU, O. I 199. Ah! ziceau ei văietîndu-se: sîntem pierduți. DRĂGHICI, R. 10. ◊ Fig. Afară, vînturile sfîrșitului de toamnă se văitau în livezile urcate, bubuiau, se mai ogoiau. SADOVEANU, O. I 330. Și, ca orgă colosală, geme tot,se vaită tot. MACEDONSKI, O. I 162. ♦ (Despre animale) A scoate sunete sinistre, lugubre; a urla. Auzi prin beznă lupii cum se văietă? BENIUC, V. 39. ♦ Tranz. A compătimi pe cineva. Nu te vait eu pe tine. – Variantă: văieta, vaiet, vb. I.

A VĂITA vait tranz. (persoane) A regreta cu îndurerare; a compătimi; a plânge. [Sil. vă-i-; Var. a văieta] /Din vai

A SE VĂITA mă vait intranz. A-și exprima jalea sau durerea prin cuvinte sau prin strigăte; a scoate vaiete; a se tângui; a se văicărui; a se lamenta. /Din vai

VĂIETA vb. I v. văita.

VĂIETA vb. I v. văita.

VĂIETA vb. I v. văita.

vaiet sn [At: VARLAAM, C. 284 / V: (reg) vait (Pl: ~uri), văi~ / Pl: ~e / E: pvb văita] 1 Geamăt al omului prin care se exprimă durerea, suferința, jalea etc. Si: vaier1 (1), (Mol) vaicăr (1), (Ban) vaietec (1). 2 Succesiune de cuvinte prin care cineva își exprimă durerea, suferința, nemulțumirea etc. Si: vaier1 (2), (Mol) vaicăr (2), (Ban) vaietec (2). 3 Suferință. 4 (Trs) Bocet (de înmormântare). 5 (Pan) Sunet tânguitor (și prelung) scos de unele păsări sau animale. 6 (Fig) Zgomot prelung, tânguitor, produs de ape, de vânt etc. Si: vaier1 (4). 7 (Fig) Sunet tânguitor, prelung produs de unele instrumente muzicale.

văieta v vz văita

voieta v vz văita

vaiet s.n. 1 Strigăt (prelung), geamăt de durere, de jale, de suferință; succesiune de cuvinte prin care cineva își exprimă durerea, suferința; plînset, vaier. 2 Analog. Sunet, țipăt (prelung), tînguitor scos de unele păsări sau animale. Venea un vaiet de dihanie rănită (GAL.). 3 Fig. Zgomot prelung și tînguitor produs de ape, de vînt etc. Ce vaiet în toamnă... Și codrul sălbatec vuiește (BACOV.). ♦ Sunet tînguitor, produs de unele instrumente muzicale. Rămase... în urmă-ne vaietul vioarelor (PAPAD.). • pl. -e. /de la văita, prin derivare regresivă.

văieta vb. I. v. văita.

văietà v. a-și exprima durerea cu glasul jelitor: plânge și se văietă.

2) váĭet (mă) și (maĭ des) vaĭt, a v. refl. (d. vaĭ; alb. vaĭtónĭ). Scot strigăte de durere saŭ de întristare: plîngea și se văita că nu maĭ poate suferi. – Și mă vaĭer, a se văĭera (după șuĭer) la Barac. Dos. și’n P. P.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

văita (a se ~) (desp. văi-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă vait, 2 sg. te vaiți, 3 se vaită (desp. vai-); conj. prez. 1 sg. să mă vait, 3 să se vaite; imper. 2 sg. afirm. vaită-te; ger. văitându-mă

văita (a se ~) (văi-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă vait, 3 se vaită, 1 pl. ne văităm

văita (sil. vă-i-/văi-)/văieta vb., ind. prez. 1 sg. vait/vaiet, 3 sg. și pl. vaită/vaietă, 1 pl. văităm/văietăm

văieta (3 sil.) (ind. prez. 1 sg. vaiet, pl. văietăm)

(mă) vaiet, văieta inf.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VĂITA vb. 1. a se boci, a se căina, a (se) jeli, a (se) jelui, a se lamenta, a se plânge, a se tângui, a se văicări, (pop.) a se aoli, a se mișeli, (înv. și reg.) a se olălăi, a se olecăi, (reg.) a se plângătui, a se scârbi, a se văiera, a se văina, a se vălăcăi, (Transilv.) a (se) cânta, a (se) dăuli, (Mold. și Bucov.) a se frăsui, (înv.) a se glăsi, a se glăsui. (S-a ~ toată ziua.) 2. v. geme.

VĂITA vb. 1. a se boci, a se căina, a (se) jeli, a (se) jelui, a se lamenta, a se plînge,a se tîngui, a se văicări, (pop.) a se aoli, a se mișeli, (înv. și reg.) a se olălăi, a se olecăi, (reg.) a se plîngătui, a se scîrbi, a se văiera, a se văina, a se vălăcăi, (Transilv.) a (se) cînta, a (se) dăuli, (Mold. și Bucov.) a se frăsui, (înv.) a se glăsi, a se glăsui. (S-a ~ toată ziua.) 2. a geme, a se lamenta, a se tîngui, (înv. și reg.) a (se) scrivi. (Se ~ de durere.)

Intrare: văita
  • silabație: văi-ta info
verb (VT43)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • văita
  • văitare
  • văitat
  • văitatu‑
  • văitând
  • văitându‑
singular plural
  • vaită
  • văitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vait
(să)
  • vait
  • văitam
  • văitai
  • văitasem
a II-a (tu)
  • vaiți
(să)
  • vaiți
  • văitai
  • văitași
  • văitaseși
a III-a (el, ea)
  • vaită
(să)
  • vaite
  • văita
  • văită
  • văitase
plural I (noi)
  • văităm
(să)
  • văităm
  • văitam
  • văitarăm
  • văitaserăm
  • văitasem
a II-a (voi)
  • văitați
(să)
  • văitați
  • văitați
  • văitarăți
  • văitaserăți
  • văitaseți
a III-a (ei, ele)
  • vaită
(să)
  • vaite
  • văitau
  • văita
  • văitaseră
verb (VT45)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • văieta
  • văietare
  • văietat
  • văietatu‑
  • văietând
  • văietându‑
singular plural
  • vaietă
  • văietați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vaiet
(să)
  • vaiet
  • văietam
  • văietai
  • văietasem
a II-a (tu)
  • vaieți
(să)
  • vaieți
  • văietai
  • văietași
  • văietaseși
a III-a (el, ea)
  • vaietă
(să)
  • vaiete
  • văieta
  • văietă
  • văietase
plural I (noi)
  • văietăm
(să)
  • văietăm
  • văietam
  • văietarăm
  • văietaserăm
  • văietasem
a II-a (voi)
  • văietați
(să)
  • văietați
  • văietați
  • văietarăți
  • văietaserăți
  • văietaseți
a III-a (ei, ele)
  • vaietă
(să)
  • vaiete
  • văietau
  • văieta
  • văietaseră
voieta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

văita, vaitverb

  • 1. A scoate vaiete, a geme de durere, de jale; a se tângui, a se lamenta, a se văiera. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Avramicu se văita, cu mînile la tîmple. SADOVEANU, O. VII 79. DLRLC
    • format_quote Am fost amărît și m-am văitat, am rupt cu dinții scîndura hambarului. POPA, V. 313. DLRLC
    • format_quote De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet. EMINESCU, O. I 199. DLRLC
    • format_quote Ah! ziceau ei văietîndu-se: sîntem pierduți. DRĂGHICI, R. 10. DLRLC
    • format_quote figurat Afară, vînturile sfîrșitului de toamnă se văitau în livezile uscate, bubuiau, se mai ogoiau. SADOVEANU, O. I 330. DLRLC
    • format_quote Și, ca orgă colosală, geme tot, – se vaită tot. MACEDONSKI, O. I 162. DLRLC
    • 1.1. (Despre unele păsări și animale) A scoate sunete, țipete tânguitoare și prelungi. DEX '09 DLRLC
      sinonime: urla
      • format_quote Auzi prin beznă lupii cum se văietă? BENIUC, V. 39. DLRLC
    • 1.2. tranzitiv A plânge, a compătimi pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Nu te vait eu pe tine. DLRLC
    • 1.3. reflexiv A-și exprima (în cuvinte) necazul, nemulțumirea, durerea. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • vai DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.