zabăr sn [At: SCRIBAN, D. / V: (reg) ~ă sf, zăb~, zobor / Pl: ? / E: nct] (Reg) 1 Necaz. 2 Necesitate fiziologică. 3 (Îe) A apucat-o ~ul nașterii A-i veni durerile nașterii (în loc și la timp nepotrivit). 4 Agitație mare (cu învălmășeală). 5 (Îlav) ~ de lume Foarte aglomerat. 6 Timp nefavorabil caracterizat prin vreme rea sau prin căldură excesivă.

zábăr n., pl. ere (cp. cu rus. za-bór, gard de parĭ, îngrăditură; pol. zabór, jaf, apucare). Munt. Mold. Nevoĭe naturală urgentă (rev. I. Crg., 9, 186). Nevoĭe, timp critic, vreme rea: îl apucase zabăru (viforu) la capătu Ĭalpuguluĭ (Sov. 18). – Și’n Olt. (NPl. Ceaur, 125).

zabără sf vz zabăr

zăbăr sn vz zabăr

zobor sn vz zabăr

zabăr, zabere, s.n. (reg.) 1. îngrăditură. 2. nevoie. 3. vreme rea. 4. vânt rece; crivăț.