zece [At: COD. VOR². 33^r/14 / V: (îvr) diace, die~ / Pl: zeci și (îrg) zeciuri / E: ml decem] 1 nc Numărul care, în numărătoare, are locul între nouă și unsprezece și care se indică prin cifra 10 sau X Si: (înv) zecime (7). 2 a (Înv; pe lângă verbul „a asculta”; îlav) Cu ~ urechi Foarte atent. 3 a (Îe) A avea ~ vieți A scăpa cu viață din situații primejdioase. 4 nd (Îlav) În ~ În zece părți. 5 nd (Îal) În multe părți. 6 nd (Pop; îe) A face pe dracul în ~ A depune toate eforturile pentru a izbândi într-o acțiune. 7 nc (Reg; îe) A(-i) da cuiva (cu) ~ înainte (sau a-i da cuiva înainte cu ~) A considera un om inteligent, superior. 8 nc (Îae) A întrece cu mult (pe cineva). 9 nc (Îs) Vreo ~ Indică un număr aproximativ. 10 nc (Lpl ; adesea prin repetare) Indică un număr (sau o cantitate) mare, nedeterminat(ă). 11-12 nc (Îljv) Cu zecile (Care este) în cantitate sau în număr (foarte) mare. 13 snp (Îvr) Zeciuială (1). 14 nc (Înv) Zecime (2). 15 na (Îs) De ~ ori De multe ori. 16 nd (Îs) Câte ~ Împărțiți în mulțimi (sau în formații, în grupe etc.) de câte zece (1). 17 no (Reg) Zecelea. 18 sm sau (rar) sn Semn grafic care reprezintă numărul zece (1) Si: (reg) zecer (1). 19 sm sau (rar) sn (Pex) Desen, figură în forma lui zece (18) Si: (reg) zecer (2). 20 sm Notă maximă Si: (reg) zecer (3). 21 sm sau (rar) sn (Iuz) Bancnotă (sau monedă) a cărei valoare este de zece (1) lei Si: zecer (4). 22 sm sau (rar) sn (Iuz) Monedă care valora a zecea parte dintr-un leu Si: zecer (17). 23 sm sau (rar) sn Carte de joc marcată cu zece (1) puncte Si: decar², zecer (6), (fam) zecică.

zece num.card., s.m. I num.card. Număr natural care este situat în numărătoare între nouă și unsprezece și care se indică prin cifra 10 (sau X); numărul abstract corespunzător. Cinci și cu cinci fac zece. ◊ (adj.) Zece ani nu scap din temniță (BRĂT.). ∆ Cele zece porunci v. poruncă. ∆ Expr. A avea zece vieți, se spune cînd cineva scapă cu viață din situații primejdioase. A asculta cu zece urechi = a asculta foarte atent. A lega paraua cu zece noduri v. lega. ◊ (precedat de „vreo”, indică un nr. aproximativ, nedefinit) Un copil de vreo zece ani sare drept în picioare (REBR.). ∆ Exager. (la pl., arată un nr. nedefinit, o cantitate mare nedeterminată) Peste zeci de mii de ani omenirea va ajunge poate și la pacea idilică (E. LOV.). ◊ (subst.) Au plecat zece la concurs. ∆ Loc.adj., adv. Cu zecile = (care este) în cantitate sau în număr (foarte) mare. Mor oamenii de molimă cu zecile. ◊ (cu val. de num.ord.) Volumul zece. ◊ (precedat de prep. „de” și urmat de „ori”, intră în componența num.adv.) S-a răzgîndit de zece ori. ◊ (precedat de „cîte”, intră în componența num. distrib.) Mergeau cîte zece în serie. II s.m. 1 Semn grafic care reprezintă numărul zece; ext. desen, figură în forma acestui semn. ♦ Nota zece. A luat un zece la teză. 2 (intră în compunerea num.card. compuse de la unsprezece pînă la nouăsprezece) Șaptesprezece. ♦ (intră în compunerea num.card. compuse de la douăzeci pînă la nouăzeci și nouă) Treizeci și trei. 3 Carte de joc marcată cu zece puncte; decar. • pl. zeci. /lat. dĕcem.

ZECE, zeci, num. card. 1. Numărul care, în numărătoare, are locul între nouă și unsprezece. Plecat-am nouă din Vaslui Și cu sergentul zece. ALECSANDRI, P. III 436. Ce sînt zece? De zece nu mai trece! TEODORESCU, P. P. 256. Tu cu cîți te-ai sărutat?... Cu zece. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 403. (Adjectival) Ah, de ce n-am zece vieți, Să te cînt, natură! IOSIF, P. 61. Lega paraua cu zece noduri și tremura după ban. CREANGĂ, P. 3. Dați la pămînt zece stejari de cei mai groși. ALECSANDRI, T. I 442. (Eliptic, subînțelegîndu-se ora, ziua, anul etc. sau orice altă dată care este reprezentată prin acest număr) E așteptat azi la zece la planificare. BARANGA, I. 186. ◊ Expr. A avea zece vieți, se spune cînd cineva scapă cu viață din situații primejdioase. A asculta cu zece urechi = a asculta foarte atent. Am să vă spun un secret, zise necunoscutul. – Vorbiți, i-am zis, ascultînd cu zece urechi. NEGRUZZI, la TDRG. ◊ (Formînd numeralul adverbial corespunzător) În turn ciocanul geme de zece ori în clopot. COȘBUC, P. II 189. ♦ (Familiar, cu valoare de num. ord.) Al zecelea. Etajul zece. ♦ (Substantivat, la pl., uneori în legătură cu «mii», «milioane») Număr mare, nedeterminat. Zeci de perechi de ochi negri... îl priveau în tăcere. DUMITRIU, N. 8. Zecile de perechi bat someșana. REBREANU, I. 12. Manon, Manon? de ce-ai lăsat pe lume Atîtea zeci de mii de strănepoate? TOPÎRCEANU, B. 60. Piereau oamenii cu zecile. CARAGIALE, O. III 195. 2. Intră în compunerea numeralelor cardinale compuse, de la unsprezece pînă la nouăsprezece. 2. (La pl.) Intră în compunerea numeralelor cardinale compuse de la douăzeci pînă la nouăzeci și nouă. 3. (Substantivat) Monedă valorînd a zecea parte dintr-un leu. Dacă arunci un cinci ori un zece, popa te înjură. STANCU, D. 33. ♦ Carte de joc, zar etc., marcate cu zece puncte. Puse ultima, carte... un zece de pică. DUMITRIU, B. F. 37. ♦ Număr de puncte (reprezentînd cea mai mare notă) prin care se notează răspunsurile elevilor la școală. Premiantul întîi la toate. Zece la teză, zece la oral. C. PETRESCU, Î. II 127. ♦ Cifră care notează grafic numărul zece. – Pl. și: (rar) zeciuri.

ZECE, zeci, num. card. 1. Număr care are în numărătoare locul între nouă și unsprezece; se indică prin cifra 10 sau X. ◊ (Adjectival) Ora zece. ◊ (Substantivat) A luat un zece la matematică. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Etajul zece. 2. (Intră în compunerea numeralelor cardinale compuse, de la unsprezece pînă la nouăsprezece) Cincisprezece. ♦ (Intră în compunerea numeralelor cardinale compuse, de la douăzeci pînă la nouăzeci și nouă) Patruzeci și trei. – Lat. decem.

ZECE² ~i m. 1) Număr constând din zece unități. 2) Cifra 10 sau X. 3) Obiect marcat cu această cifră. /<lat. decem^[1]

ZECE¹ ~i num. card. 1) Nouă plus unu. 2) (cu valoare de num. ord.) Al zecelea; a zecea. /<lat. decem

zece num. nouă plus una. [Lat. DECEM].

zéce num. (lat. dĕcem, it. dieci, pv. detz, fr. dix, cat. deu, sp. diez, pg. dez). De doŭă orĭ cincĭ: amîndoŭă mînile aŭ la un loc zece degete. Fig. Mult: ĭ-am spus de zece orĭ, și tot nu înțelege.

diace nc vz zece

diece nc, sm vz zece

zece³ num. invar.; 10/X

!zece² (notă; număr) s. m., art. zecele (A luat doi de zece. A scris doi de zece.); abr. 10-le

!zece¹ (mulțime de zece elemente) s. f., art. zecea; pl. zeci, art. zecile (primele zeci de dolari; Zece zeci formează o sută.)

*zece (notă) s. m.

zece num.; 10/X

*zece (mulțime de zece elemente) s. f.

zece num., pl. zeci

zece

zeci s. f. pl. (primele ~ de dolari)

ZECE s. (reg.) zecer. (A luat un ~ la română.)

ZECE s. (reg.) zecer. (A luat un ~ la română.)

CELE ZECE PORUNCI s. (BIS.) decalogul (art.).

CELE ZECE PORUNCI s. (BIS.) decalogul (art.).

zece num. – Număr între nouă și unsprezece. – Mr. dzațe, megl. zeți, istr. zece. Lat. dĕcem (Pușcariu 1934; REW 2497), cf. vegl. dik, it. dieci, prov. detz, fr. dix, cat. deu, sp. diez, port. dez. Intră în comp. tuturor unităților de zece: douăzeci, treizeci etc. – Der. zecilea (var. zecelea), num. ord. (care se află între al nouălea și al unsprezecelea); zecime, s. f. (a zecea parte); azeace, s. f. (înv., dijmă, zeciuială); zeciuială (var. zăciuială), s. f. (dijmă); zeciuitor, s. m. (persoană care dijmuiește); înzeci, vb. (a multiplica cu zece); zecimal, adj., format după fr. décimal.

GRUPUL CELOR 10 (Clubul de la Paris), denumire unanim acceptată pentru întâlnirile anuale ale miniștrilor de Finanțe din cele 10 state industrializate (Belgia, Canada, Franța, Germania, Italia, Japonia, Marea Britanie, Olanda, Suedia, S.U.A. și Elveția, cu statut de observator), reprezentând, de facto, autoritatea superioară în F.M.I. Aceste întâlniri au ca scop analizarea sistemului monetar internațional și pregătirea reformelor care se impun, acordarea de sprijin financiar țărilor care aparțin Grupului, menținerea, la dispoziția F.M.I., a unui fond de 6 miliarde dolari pentru echilibrarea sistemului monetar internațional.

a lega paraua cu zece noduri expr. a fi zgârcit.

a mânca cât doi / cât șapte / cât zece expr. a mânca foarte mult.

piua zece-zece! expr. folosită în jocurile de copii pentru a marca întreruperea definitivă a unui joc.