27 de definiții pentru znamăn

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

znamăn sn [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 76r/20 / V: ~men (S și: snamen) snamină sf (îvr) zlea~, zleamen, sniamen, sniamet[1], (înv) zna sf, znea~, jneamăt sm, (reg) ~mie sf, sna sf, șniamet / S și: sn~ / Pl: ~e / E: sgp znemenii (pll znamenie)] 1 (Îvr) Piatră de mormânt. 2 (Mol; Buc) Loc în afara cimitirului unde se înmormântează sinucigașii. 3 (Prc) Mormânt al unui sinucigaș. 4 (Îvr) Monument comemorativ. 5 (Îvr; îf znamen) Placă de metal purtată la gât de militari, ca semn de identificare. 6 (Reg) Ființă (mai ales om) slabă și urâtă Si: pocitanie. 7 (Reg) Arătare (24). 8 (Îvr) Ființă imaginară potrivnică omului Si: (îvr) monstru.

  1. În original, incorect accentuat: sniamet; pentru această variantă nu există o referință încrucișată proprie, dar este posibil să fie vorba și de o greșeală de tipar, pe care nu am putut-o identifica — LauraGellner

znamăn s.n. 1 (înv., reg.) Piatră, semn de mormînt. ♦ (reg.) Loc în afara cimitirului, unde sînt înmormîntați sinucigașii. ♦ Restr. Mormînt de sinucigaș. 2 (reg.) Ființă slabă și pocită; arătare. • pl. -e. și (reg.) znamen, snamen s.n., sniamen, sniamet s.m. /sg. refăcut după znamenii, pl. lui znamenie.

ZNAMĂN s. n. (Mold., Trans. SV) Semn, piatră de mormînt. A: Care piatră ș-au pusu-o pre mormînt în loc de znamăn. DOSOFTEI, VS. C: Că-i puseși pre ei ca un zneamăn. PS. 1651, 51v. ♦ (Mold.) Monument. Sosim la un znamăn, stîlp de piatră cu cămară, și scriia în țărcălam: "Acest stîlp au rădicat Alexandru, împăratul machedonilor, cînd au gonit pre Darie persul. DOSOFTEI, VS. Variante: zneamăn (PS. 1651, 51v). Etimologie: scr. znamen.

známăn n., pl. ene (vsl. znamen). Dos. Monument. – În Buc. zneámăn, pl. znemene, mormînt de sinucis.

snaman sn vz znamăn

sna sf vz znamen

snamen sn vz znamăn

snamenă sf vz znămen

snamină sf vz znămen

sniamen sm vz znamăn

zleamăn sn vz znamăn

zleamen sn vz znamăn

zna sf vz znamăn

znamen[1] sn vz znamăn corectat(ă)

  1. În original incorect accentuat: znamen LauraGellner

znamie sf vz znamăn

zneamăn sn vz znamăn

znamen s. n. v. znamăn.

ZNEAMĂN s. n. v. znamăn.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

znamie (reg.) (desp. -mi-e) s. f., art. znamia (desp. -mi-a), g.-d. art. znamiei; pl. znamii, art. znamiile (desp. -mi-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZLEAMĂN s. v. piatră funerară.

zleamăn s. v. PIATRĂ FUNERARĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZNAMĂN s. n. Lespede, piatră funerară; mormînt. (din sb. znamenje, zlamenje)

ZLEAMĂN s. n. (Banat; Var.) Znamăn. (cf. znamăn)

ZNAMĂ, zname, s. f. (Var.) Snamă. (cf. snamă)

ZNAMEN s. n. Distincție militară. (din rus. znamenĩ)

ZNEAMĂN s. n. (Var.) Znamăn. (cf. znamăn)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

znamăn, znamene, s.n. (înv.) monument.

Intrare: znamăn
substantiv neutru (N9)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • znamăn
  • znamănul
  • znamănu‑
plural
  • znamene
  • znamenele
genitiv-dativ singular
  • znamăn
  • znamănului
plural
  • znamene
  • znamenelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N9)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zleamăn
  • zleamănul
  • zleamănu‑
plural
  • zleamene
  • zleamenele
genitiv-dativ singular
  • zleamăn
  • zleamănului
plural
  • zleamene
  • zleamenelor
vocativ singular
plural
zleamen
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zna
  • znama
plural
  • zname
  • znamele
genitiv-dativ singular
  • zname
  • znamei
plural
  • zname
  • znamelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • znamen
  • znamenul
  • znamenu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • znamen
  • znamenului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N9)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zneamăn
  • zneamănul
  • zneamănu‑
plural
  • zneamene
  • zneamenele
genitiv-dativ singular
  • zneamăn
  • zneamănului
plural
  • zneamene
  • zneamenelor
vocativ singular
plural
snaman
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
snamen
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sniamen
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)