O definiție pentru zua
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
zua, vb. intranz. – A petrece ziua: „Așa mi-o ura mama: / Cu capu pă căpătâi, / Unde-oi zua să nu mâi” (Papahagi, 1925: 205; Săpânța). – Din ziuă, dial. zuă.
Intrare: zua
| verb (V214) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)