dexonline

info

10 definiții pentru îmbelșuga

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMBELȘUGA, îmbelșughez, vb. I. Tranz. (Rar) A face pământul să rodească, să devină îmbelșugat. – În + belșug.

îmbelșuga vt [At: MARCOVICI, D. 12/13 / S și: (înv) înb~ / V: (reg) ~bie~, ~bil~ / Pzi: ~ghez / E: în- + belșug] (Rar) A face pământul să dea roade îmbelșugate.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

ÎMBELȘUGA, îmbelșughez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să rodească, să fie îmbelșugat. Sunînd grăunțele, pe bulgări plouă; Speranța, dragostea lui sfîntă, dorul De-a-mbelșuga cu munca lui ogorul, Le seamănă cu mîinile-amîndouă. VLAHUȚĂ, O. A. 28.

A ÎMBELȘUGA ~ghez tranz. rar (ogoare) A face să aibă belșug (prin muncă și organizare). /în + belșug

sursa: NODEX (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- link permalink

îmbielșuga v vz îmbelșuga

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

îmbilșuga v vz îmbelșuga

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îmbelșuga (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. îmbelșughez, 3 îmbelșughează; conj. prez. 1 sg. să îmbelșughez, 3 să îmbelșugheze

sursa: DOOM 3 (2021)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

îmbelșuga (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 îmbelșughează

îmbelșuga vb., ind. prez. 1 sg. îmbelșughez, 3 sg. și pl. îmbelșughează

îmbielșuga (= îmbelșuga) vb. (ind. prez. 1 îmbielșughez)

sursa: DMLR (1981)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

Intrare: îmbelșuga

îmbelșuga verb grupa I conjugarea a II-a tranzitiv

verb (VT205) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) îmbelșuga ‑mbelșuga	îmbelșugare ‑mbelșugare	îmbelșugat ‑mbelșugat îmbelșugatu‑ ‑mbelșugatu‑	îmbelșugând ‑mbelșugând îmbelșugându‑ ‑mbelșugându‑	singular	plural
		(a) îmbelșuga ‑mbelșuga	îmbelșugare ‑mbelșugare	îmbelșugat ‑mbelșugat îmbelșugatu‑ ‑mbelșugatu‑	îmbelșugând ‑mbelșugând îmbelșugându‑ ‑mbelșugându‑	îmbelșughează ‑mbelșughează	îmbelșugați ‑mbelșugați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	îmbelșughez ‑mbelșughez	(să) îmbelșughez ‑mbelșughez	îmbelșugam ‑mbelșugam	îmbelșugai ‑mbelșugai	îmbelșugasem ‑mbelșugasem
	a II-a (tu)	îmbelșughezi ‑mbelșughezi	(să) îmbelșughezi ‑mbelșughezi	îmbelșugai ‑mbelșugai	îmbelșugași ‑mbelșugași	îmbelșugaseși ‑mbelșugaseși
	a III-a (el, ea)	îmbelșughează ‑mbelșughează	(să) îmbelșugheze ‑mbelșugheze	îmbelșuga ‑mbelșuga	îmbelșugă ‑mbelșugă	îmbelșugase ‑mbelșugase
plural	I (noi)	îmbelșugăm ‑mbelșugăm	(să) îmbelșugăm ‑mbelșugăm	îmbelșugam ‑mbelșugam	îmbelșugarăm ‑mbelșugarăm	îmbelșugaserăm ‑mbelșugaserăm îmbelșugasem ‑mbelșugasem
	a II-a (voi)	îmbelșugați ‑mbelșugați	(să) îmbelșugați ‑mbelșugați	îmbelșugați ‑mbelșugați	îmbelșugarăți ‑mbelșugarăți	îmbelșugaserăți ‑mbelșugaserăți îmbelșugaseți ‑mbelșugaseți
	a III-a (ei, ele)	îmbelșughează ‑mbelșughează	(să) îmbelșugheze ‑mbelșugheze	îmbelșugau ‑mbelșugau	îmbelșugară ‑mbelșugară	îmbelșugaseră ‑mbelșugaseră

îmbielșuga verb grupa I conjugarea a II-a tranzitiv

verb (VT205)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) îmbielșuga ‑mbielșuga	îmbielșugare ‑mbielșugare	îmbielșugat ‑mbielșugat îmbielșugatu‑ ‑mbielșugatu‑	îmbielșugând ‑mbielșugând îmbielșugându‑ ‑mbielșugându‑	singular	plural
		(a) îmbielșuga ‑mbielșuga	îmbielșugare ‑mbielșugare	îmbielșugat ‑mbielșugat îmbielșugatu‑ ‑mbielșugatu‑	îmbielșugând ‑mbielșugând îmbielșugându‑ ‑mbielșugându‑	îmbielșughează ‑mbielșughează	îmbielșugați ‑mbielșugați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	îmbielșughez ‑mbielșughez	(să) îmbielșughez ‑mbielșughez	îmbielșugam ‑mbielșugam	îmbielșugai ‑mbielșugai	îmbielșugasem ‑mbielșugasem
	a II-a (tu)	îmbielșughezi ‑mbielșughezi	(să) îmbielșughezi ‑mbielșughezi	îmbielșugai ‑mbielșugai	îmbielșugași ‑mbielșugași	îmbielșugaseși ‑mbielșugaseși
	a III-a (el, ea)	îmbielșughează ‑mbielșughează	(să) îmbielșugheze ‑mbielșugheze	îmbielșuga ‑mbielșuga	îmbielșugă ‑mbielșugă	îmbielșugase ‑mbielșugase
plural	I (noi)	îmbielșugăm ‑mbielșugăm	(să) îmbielșugăm ‑mbielșugăm	îmbielșugam ‑mbielșugam	îmbielșugarăm ‑mbielșugarăm	îmbielșugaserăm ‑mbielșugaserăm îmbielșugasem ‑mbielșugasem
	a II-a (voi)	îmbielșugați ‑mbielșugați	(să) îmbielșugați ‑mbielșugați	îmbielșugați ‑mbielșugați	îmbielșugarăți ‑mbielșugarăți	îmbielșugaserăți ‑mbielșugaserăți îmbielșugaseți ‑mbielșugaseți
	a III-a (ei, ele)	îmbielșughează ‑mbielșughează	(să) îmbielșugheze ‑mbielșugheze	îmbielșugau ‑mbielșugau	îmbielșugară ‑mbielșugară	îmbielșugaseră ‑mbielșugaseră

îmbilșuga

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

îmbelșuga, îmbelșughezverb

1. rar A face pământul să rodească, să devină îmbelșugat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- format_quote Sunînd grăunțele, pe bulgări plouă; Speranța, dragostea lui sfîntă, dorul De-a-mbelșuga cu munca lui ogorul, Le seamănă cu mîinile-amîndouă. VLAHUȚĂ, O. A. 28. DLRLC

etimologie:

În + belșug DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.