14 definiții pentru îmburda
din care- explicative (5)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- etimologice (2)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
îmburda [At: LB / V: ~bor~ / Pzi: îmburd / E: nct] (Reg) 1-2 vtr A (se) răsturna. 3-4 vtr A (se) rostogoli. 5-6 vtr A (se) prăbuși. 7-8 vtr A (se) trânti la pământ. 9 vr (Îe) Gardul cu proptele nu se ~dă Cel care este protejat învinge. 10 vi (Îe) E ~t cu leagănul E nebun. 11 vi (D. case; îf îmborda) A se ruina. 12 vt (Înv; fig) A nimici.
ÎMBURDA, îmburd, vb. I. Refl. (Regional) A se răsturna. Căruța s-a îmburdat. ◊ Tranz. Fig. Asa-i c-o să-i îmburdăm pe boieri? CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 7/1.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
îmborda v vz îmburda
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înburda v vz îmburda
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
îmbúrd, a -á v. intr. (ca și zburd). Ban. Trans. Răstorn.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
îmburda (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. îmburd, 2 sg. îmburzi, 3 îmburdă; conj. prez. 1 sg. să îmburd, 3 să îmburde
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
îmburda (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 îmburdă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
îmburda vb., ind. prez. 3 sg. îmburdă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎMBURDA vb. v. cădea, dărâma, întoarce, nărui, pica, prăbuși, prăvăli, răsturna, surpa.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
îmburda vb. v. CĂDEA. DĂRÎMA. ÎNTOARCE. NĂRUI. PICA. PRĂBUȘI. PRĂVĂLI. RĂSTURNA. SURPA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ÎMBURDA, îmburd, vb. I. Tranz. (Trans.) A răsturna, a întoarce, a da peste cap, a răvăși, a răscoli. (din zburda cu pref. în- sau din lat. *imburdāre < burdus = catîr)
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
îmburda (-dez, îmburdat), vb. – A trînti, a doborî. Origine necunoscută. De la bord „pietricică”, după Giuglea, Dacor., III, 595; din lat. *imburdāre < burdus „catîr”, după Pușcariu, Dacor., III, 838 și DAR; din mag. borda „coastă”, după Drăganu, în DAR; din lat. abhorridus, după Skok, ZRPh., XLIII, 191, cf. REW 23; însă nici una din aceste explicații nu pare pertinentă. Pare a fi vorba mai curînd de un der. expresiv, de la burdu, interj. care apare numai în compuneri ca hurdu-burdu, hurduc-burduc, etc., ce exprimă ideea de hurducătură a unei căruțe, cf. hurduc.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
îmburda, îmburd, vb. tranz., refl. – A (se) răsturna, a (se) întoarce: „Când vântuțu’ și-a sufla, / Vântu’ casa a-mburda” (Bârlea, 1924, II: 285). – Et. nec. (DER, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
îmburda, îmburd, vb. tranz. – A răsturna: „Când vântuțu’ și-a sufla, / Vântu’ casa a-mburda” (Bârlea 1924 II: 285). – Et. nec. (MDA).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
verb (VT4) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
îmburda, îmburdverb
- 1. A se răsturna. DLRLCsinonime: răsturna
- Căruța s-a îmburdat. DLRLC
- Așa-i c-o să-i îmburdăm pe boieri? CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 7/1. DLRLC
-