opțiuni
  • info

10 definiții pentru îmbârliga

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMBÂRLIGA, pers. 3 îmbârligă, vb. I. Tranz. (Despre animale) A-și îndoi coada în formă de arc și a și-o îndrepta în sus; a bârliga. – În + bârliga.

ÎMBÂRLIGA, pers. 3 îmbârligă, vb. I. Tranz. (Despre animale) A-și îndoi coada în formă de arc și a și-o îndrepta în sus; a bârliga. – În + bârliga.

îmbârliga vt [At: DA / S și: (înv) înb~ / Pzi: 3 ~gă / E: în- + bârliga] (Reg) 1 (C. i. animale) A-și ridica coada, încârligată, cu vârful în sus Si: (reg) a bărliga. 2 (Fig; îe) Am ~t-o Se spune atunci când intri într-o mare încurcătură.

A ÎMBÂRLIGA pers. 3 îmbârligă tranz. (coada unor animale) A îndoi și îndrepta în sus. /în + a bârliga

îmbîrlíg și învîrlig, a -á v. tr. (met. d. bg. vŭrgálĕam, rostogolesc). Țin coada drept în sus, ca caiĭ cînd fug speriațĭ, ca veverițele ș. a.: a fugi cu coada’mbîrligată. – Și bîrl- și vîrl-. Mrom. anvîrligat, înconjurat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îmbârliga (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbârligă, imperf. 3 pl. îmbârligau; conj. prez. 3 să îmbârlige

îmbârliga (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbârligă

îmbârliga vb., ind. prez. 3 sg. îmbârligă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMBÂRLIGA vb. a(-și) bârliga. (Un animal își ~ coada.)

ÎMBÎRLIGA vb. a(-și) bîrliga.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

îmbârliga, îmbârlig v. t. (intl.) 1. a denunța pe cineva atribuindu-i comiterea unor fapte. 2. a ațâța, a instiga.

Intrare: îmbârliga
verb (VT13)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbârliga
  • ‑mbârliga
  • îmbârligare
  • ‑mbârligare
  • îmbârligat
  • ‑mbârligat
  • îmbârligatu‑
  • ‑mbârligatu‑
  • îmbârligând
  • ‑mbârligând
  • îmbârligându‑
  • ‑mbârligându‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • îmbârligă
  • ‑mbârligă
 (să)
  • îmbârlige
  • ‑mbârlige
  • îmbârliga
  • ‑mbârliga
  • îmbârligă
  • ‑mbârligă
  • îmbârligase
  • ‑mbârligase
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • îmbârligă
  • ‑mbârligă
 (să)
  • îmbârlige
  • ‑mbârlige
  • îmbârligau
  • ‑mbârligau
  • îmbârligară
  • ‑mbârligară
  • îmbârligaseră
  • ‑mbârligaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îmbârligaverb

  • 1. (Despre animale) A-și îndoi coada în formă de arc și a și-o îndrepta în sus. DEX '09 DEX '98
    sinonime: bârliga
etimologie:
  • În + bârliga DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.