2 definiții pentru împatriere
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
împatriere sf [At: CARAGIALE, O. VII, 26 / V: ~iare / Pl: ~ri / E: împatria] (Nob) Repatriere.
împatriare sf vz împatriere
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: împatriere
împatriere substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
împatriare substantiv feminin
| substantiv feminin (F115) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)