opțiuni
  • info

10 definiții pentru încâlceală

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCÂLCEALĂ, încâlceli, s. f. Încâlcire. – Încâlci + suf. -eală.

ÎNCÂLCEALĂ, încâlceli, s. f. Încâlcire. – Încâlci + suf. -eală.

încâlceală sf [At: GHICA, ap. TDRG / Pl: ~eli / E: încâlci + eală] 1 Încâlcire (1). 2 (Ccr) Încurcătură. 3-4 Încâlcire (3-4).

ÎNCÎLCEALĂ, încîlceli, s. f. Încîlcitură.

încîlceálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a încîlci. Lucru încîlcit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încâlceală s. f., g.-d. art. încâlcelii; pl. încâlceli

încâlceală s. f., g.-d. art. încâlcelii; pl. încâlceli

încâlceală s. f., g.-d. art. încâlcelii; pl. încâlceli

încîlceală

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCÂLCEALĂ s. 1. v. amestecătură. 2. v. complicație.

ÎNCÎLCEALĂ s. 1. amestecătură, încîlcire, încîlcitură, încurcătură, (livr.) mixtură, (înv.) zăminteală, zămintitură, (fam.) bălmăjeală, mișmaș, talmeș-balmeș. (Era o ~ de nedescris.) 2. complicație, încurcătură. (S-a ivit o ~ în rezolvarea problemei.)

Intrare: încâlceală
încâlceală substantiv feminin
substantiv feminin (F57)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încâlceală
  • ‑ncâlceală
  • încâlceala
  • ‑ncâlceala
plural
  • încâlceli
  • ‑ncâlceli
  • încâlcelile
  • ‑ncâlcelile
genitiv-dativ singular
  • încâlceli
  • ‑ncâlceli
  • încâlcelii
  • ‑ncâlcelii
plural
  • încâlceli
  • ‑ncâlceli
  • încâlcelilor
  • ‑ncâlcelilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încâlceală, încâlcelisubstantiv feminin

etimologie:
  • Încâlci + -eală. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.