12 definiții pentru înfăța

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNFĂȚA, înfăț, vb. I. Tranz. A îmbrăca cu o față de pernă, de plapumă etc. ◊ Expr. A înfăța patul = a schimba lenjeria patului. – În + față.

ÎNFĂȚA, înfăț, vb. I. Tranz. A îmbrăca cu o față de pernă, de plapumă etc. ◊ Expr. A înfăța patul = a schimba lenjeria patului. – În + față.

înfăța vt [At: DA / Pzi: ~făț / E: în + față] (Mol) 1 A îmbrăca cu o față de pernă, de plapumă. 2 (Îe) A ~ patul A schimba lenjeria patului.

ÎNFĂȚA, înfăț, vb. I. Tranz. (Cu privire la plăpumi, perne, așternut) A îmbrăca cu rufărie (curată). (Cu pronunțare regională) La căpătîi, un cultuc înfațat cu cit, ale cărui flori albastre sau roșii de-abia mai mijeau. HOGAȘ, M. N. 137.

A ÎNFĂȚA înfăț tranz. (perne, plapume, așternuturi) A îmbrăca cu fețe curate. /în + față

înfățà v. a primeni (fețele de perină).

înfăț, a v. tr. (d. față. – Se conjugă ca învăț. V. răsfăț). Pun saŭ schimb fața uneĭ perne saŭ uneĭ plapome.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înfăța (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înfăț, 2 sg. înfeți, 3 înfață; conj. prez. 1 sg. să înfăț, 3 să înfețe; imper. 2 sg. afirm. înfață

înfăța (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înfăț, 2 sg. înfeți, 3 înfață; conj. prez. 3 înfețe

înfăța vb., ind. prez. 1 sg. înfăț, 2 sg. înfeți, 3 sg. și pl. înfață; conj. prez. 3 sg. și pl. înfețe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNFĂȚA vb. a îmbrăca. (A ~ o pernă.)

ÎNFĂȚA vb. a îmbrăca. (A ~ o pernă.)

A înfăța ≠ a desfăța

Intrare: înfăța
verb (VT34)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înfăța
  • ‑nfăța
  • înfățare
  • ‑nfățare
  • înfățat
  • ‑nfățat
  • înfățatu‑
  • ‑nfățatu‑
  • înfățând
  • ‑nfățând
  • înfățându‑
  • ‑nfățându‑
singular plural
  • înfață
  • ‑nfață
  • înfățați
  • ‑nfățați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înfăț
  • ‑nfăț
(să)
  • înfăț
  • ‑nfăț
  • înfățam
  • ‑nfățam
  • înfățai
  • ‑nfățai
  • înfățasem
  • ‑nfățasem
a II-a (tu)
  • înfeți
  • ‑nfeți
(să)
  • înfeți
  • ‑nfeți
  • înfățai
  • ‑nfățai
  • înfățași
  • ‑nfățași
  • înfățaseși
  • ‑nfățaseși
a III-a (el, ea)
  • înfață
  • ‑nfață
(să)
  • înfețe
  • ‑nfețe
  • înfăța
  • ‑nfăța
  • înfăță
  • ‑nfăță
  • înfățase
  • ‑nfățase
plural I (noi)
  • înfățăm
  • ‑nfățăm
(să)
  • înfățăm
  • ‑nfățăm
  • înfățam
  • ‑nfățam
  • înfățarăm
  • ‑nfățarăm
  • înfățaserăm
  • ‑nfățaserăm
  • înfățasem
  • ‑nfățasem
a II-a (voi)
  • înfățați
  • ‑nfățați
(să)
  • înfățați
  • ‑nfățați
  • înfățați
  • ‑nfățați
  • înfățarăți
  • ‑nfățarăți
  • înfățaserăți
  • ‑nfățaserăți
  • înfățaseți
  • ‑nfățaseți
a III-a (ei, ele)
  • înfață
  • ‑nfață
(să)
  • înfețe
  • ‑nfețe
  • înfățau
  • ‑nfățau
  • înfăța
  • ‑nfăța
  • înfățaseră
  • ‑nfățaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înfăța, înfățverb

  • 1. A îmbrăca cu o față de pernă, de plapumă etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: îmbrăca antonime: desfăța
    • format_quote cu pronunțare regională La căpătîi, un cultuc înfațat cu cit, ale cărui flori albastre sau roșii de-abia mai mijeau. HOGAȘ, M. N. 137. DLRLC
    • chat_bubble A înfăța patul = a schimba lenjeria patului. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • În + față DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.