ÎNGRĂȘA, îngraș, vb. I. 1. Refl. A deveni (mai) gras, a prinde grăsime. ◊ Tranz. Mâncarea bună l-a îngrășat. ♦ Tranz. fact. Spec. A face un animal să devină gras, hrănindu-l bine. ◊ Expr. Îngrașă porcul în ajun = încearcă să facă ceva serios în ultimul moment. 2. Tranz. A îmbunătăți fertilitatea unui teren prin îngrășăminte; a gunoi². – Lat. *ingrassiare (< grassus = crassus).

îngrășa [At: COD. VOR. 105/19 / V: ~reșa / Pzi: îngraș / E: ml ingrassiare] 1-2 vtr A face să devină sau) a deveni mai gras. 3 vtf (Spc) A face un animal să devină gras, hrănindu-l bine. 4 vt (Îe) A ~ porcul în ajun A încerca să facă ceva serios în ultimul moment. 5 vt (Imp) A îngroșa. 6 vt A fertiliza un teren folosind îngrășăminte. 7 vt (Pex) A hrăni.

ÎNGRĂȘA, îngraș, vb. I. 1. Refl. A deveni (mai) gras, a prinde grăsime. ◊ Tranz. Mâncarea bună l-a îngrășat. ♦ Tranz. fact. Spec. A face un animal să devină gras, hrănindu-l bine. ◊ Expr. Îngrașă porcul în ajun = încearcă să facă ceva serios în ultimul moment. 2. Tranz. A îmbunătăți fertilitatea unui teren prin îngrășăminte; a gunoi². – Lat. *ingrassiare (< grasus = crassus).

ÎNGRĂȘA, îngraș, vb. I. 1. Refl. (Despre ființe) A deveni (mai) gras, a prinde grăsime. Domnule profesor, nu știu ce să fac să nu mă mai îngraș. C. PETRESCU, C. V. 207. ◊ Fig. Ca punga lui vodă mai mult să se-ngrașe... Lăsat-au flăcăii ciocane și coase, Mînați la măcel să cadă sub pietre. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 12/1. ♦ Tranz. (Cu privire la animale sau păsări domestice) A hrăni bine, a face să devină gras prin nutrire rațională. Mîna care... Îngrașă cirezi și turme. CONACHI, P. 291. Dar tu, bade Ionaș, Tot în pene ai sălaș, Ca un pui cînd îl îngrași. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 460. ◊ (Refl. pas., în expr.) Nu se mai îngrașă porcul în ajun (sau la ignat) = nu se poate face un lucru serios în ultimul moment. 2. Tranz. (Cu privire la pămînt) A face (mai) roditor, (mai) mănos, prin îngrășăminte chimice sau naturale. (Refl. pas.) Pentru a mări eficacitatea ogorului negru, el se îngrașă cu bălegar de grajd sau cu îngrășăminte verzi. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 366, 5/4. ◊ Fig. Noi ogoarele noastre le-am dobîndit cu brațul nostru și le-am îngrășat cu sînge. SADOVEANU, O. VII 104.

A ÎNGRĂȘA îngraș tranz. 1) (ființe, mai ales animale sau păsări domestice) A face să se îngrașe. 2) (solul) A face (mai) fertil (cu ajutorul îngrășămintelor). /<lat. ingrassiare

A SE ÎNGRĂȘA mă îngraș intranz. (despre ființe) A deveni mai gras, mai plin; a se rotunji; a se împlini. ◊ Porcul nu se îngrașă în ajun (sau la Ignat) lucrurile serioase nu se fac în pripă. /<lat. ingrassiare

îngrașá v. 1. a se face gras; 2. a face mânos, a fertiliza: gunoiul îngrașă pământul.

îngráș, a -ășá v. tr. (lat. in-crassare, a îngrășa, și crassus, gras; it. ingrassare, pv. engraissar, fr. engraisser, pg. engraxar). Fac gras: mulțămirea te îngrașă maĭ mult de cît mîncarea. Fac mănos, fertilizez: gunoĭu îngrașă pămîntu.

îngrășa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îngraș, 2 sg. îngrași, 3 îngrașă, 1 pl. îngrășăm; conj. prez. 1 sg. să îngraș, 3 să îngrașe; imper. 2 sg. afirm. îngrașă; ger. îngrășând

îngrășa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îngraș, 2 sg. îngrași, 3 îngrașă, 1 pl. îngrășăm; conj. prez. 3 să îngrașe; ger. îngrășând

îngrășa vb., ind. prez. 1 sg. îngraș, 2 sg. îngrași, 3 sg. și pl. îngrașă, 1 pl. îngrășăm; conj. prez. 3 sg. și pl. îngrașe; ger. îngrășând

îngrășa (ind. prez. 3 sg. și pl. îngrașă, 1 pl. îngrășăm, conj. îngrașe, ger. îngrășînd)

îngraș, -grașă 3, -grășam 1 imp., -grășător adj. v.

ÎNGRĂȘA vb. a (se) împlini, a (se) rotunji, (reg.) a (se) încăla, (prin Ban.) a (se) încărna.

ÎNGRĂȘA vb. a (se) împlini, a (se) rotunji, (reg.) a (se) încăla, (prin Ban.) a (se) încărna.

A (se) îngrășa ≠ a slăbi

a îngrășa porcul în ajun expr. (șc., stud.) a încerca să recupereze în ultimul moment materia pentru un examen / o lucrare etc.