opțiuni
  • info

8 definiții pentru înhăpa

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înhăpa vt [At: COSTINESCU / Pzi: înhap / E: cf ucr хапати, mg happolni, fr happer] 1 (D. animale) A prinde rapid cu gura hrana care i se aruncă. 2 A mânca cu lăcomie.

ÎNHĂPA, înhap, vb. I. Tranz. (Rar) A prinde, a apuca repede cu gura; a mînca cu lăcomie. Mă năcăjesc să fac să vie în chipul cel mai natural muștele mele mincinoase de la deal către mine. De la un pas, chiar de sub brațul meu, păstrăvul a apărut pe luciu, înhăpînd una. SADOVEANU, O. A. II 200.

înhăpà v. a apuca cu lăcomie: înhapă ca lupul. [V. hap].

înháp, a -ăpá v. tr. (d. hap 2 și 3). Fam. Apuc lacom cu gura și înghit: lupu a înhăpat un mel.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înhăpa (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. înhap, 2 sg. înhapi, 3 înhapă; conj. prez. 1 sg. să înhap, 3 să înhape; imper. 2 sg. afirm. înhapă

înhăpa (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. înhap, 2 sg. înhapi, 3 înhapă; conj. prez. 3 să înhape

înhăpa vb., ind. prez. 1 sg. înhap, 2 sg. inhapi, 3 sg. și pl. înhapă; conj. prez. 3 sg. și pl. înhape

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

înhăpa, pers. 3 sg. înhapă, vb. I (reg.; despre câini) a prinde cu gura repede ce i se aruncă; a lua cu lăcomie și a mânca.

Intrare: înhăpa
verb (VT18)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înhăpa
  • ‑nhăpa
  • înhăpare
  • ‑nhăpare
  • înhăpat
  • ‑nhăpat
  • înhăpatu‑
  • ‑nhăpatu‑
  • înhăpând
  • ‑nhăpând
  • înhăpându‑
  • ‑nhăpându‑
 singular plural
  • înhapă
  • ‑nhapă
  • înhăpați
  • ‑nhăpați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înhap
  • ‑nhap
 (să)
  • înhap
  • ‑nhap
  • înhăpam
  • ‑nhăpam
  • înhăpai
  • ‑nhăpai
  • înhăpasem
  • ‑nhăpasem
a II-a (tu)
  • înhapi
  • ‑nhapi
 (să)
  • înhapi
  • ‑nhapi
  • înhăpai
  • ‑nhăpai
  • înhăpași
  • ‑nhăpași
  • înhăpaseși
  • ‑nhăpaseși
a III-a (el, ea)
  • înhapă
  • ‑nhapă
 (să)
  • înhape
  • ‑nhape
  • înhăpa
  • ‑nhăpa
  • înhăpă
  • ‑nhăpă
  • înhăpase
  • ‑nhăpase
plural I (noi)
  • înhăpăm
  • ‑nhăpăm
 (să)
  • înhăpăm
  • ‑nhăpăm
  • înhăpam
  • ‑nhăpam
  • înhăparăm
  • ‑nhăparăm
  • înhăpaserăm
  • ‑nhăpaserăm
  • înhăpasem
  • ‑nhăpasem
a II-a (voi)
  • înhăpați
  • ‑nhăpați
 (să)
  • înhăpați
  • ‑nhăpați
  • înhăpați
  • ‑nhăpați
  • înhăparăți
  • ‑nhăparăți
  • înhăpaserăți
  • ‑nhăpaserăți
  • înhăpaseți
  • ‑nhăpaseți
a III-a (ei, ele)
  • înhapă
  • ‑nhapă
 (să)
  • înhape
  • ‑nhape
  • înhăpau
  • ‑nhăpau
  • înhăpară
  • ‑nhăpară
  • înhăpaseră
  • ‑nhăpaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înhăpa, înhapverb

  • 1. rar A prinde, a apuca repede cu gura; a mânca cu lăcomie. DLRLC
    sinonime: mânca
    • format_quote Mă năcăjesc să fac să vie în chipul cel mai natural muștele mele mincinoase de la deal către mine. De la un pas, chiar de sub brațul meu, păstrăvul a apărut pe luciu, înhăpînd una. SADOVEANU, O. A. II 200. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.