înspre pp [At: DA / E: în + spre] 1 (Cu sens local) Spre. 2 (Temporal) Către. 3 (Modal) Aproape.

ÎNSPRE prep. 1. (Cu sens local; după verbe de mișcare, arătînd, de obicei vag, direcția sau ținta către care se face mișcarea) Spre, către, la. Ilona apucă găleata și se îndreptă și ea înspre ulicioară. DAVIDOGLU, M. 13. El mînă caii-nspre casă, și vede iar o priveliște ca-n ziua trecută. EMINESCU, N. 21. Boierii se aduna... Și cu domnul toți pleca Înspre munți, la vînătoare. ALECSANDRI, P. P. 207. ◊ (În legătură cu o mișcare a ochilor, a capului, a corpului etc.) Țugulea cu ai săi sta pe o măgură și se uita înspre locul de unde trebuiau să vie cei trimiși să aducă apa. ISPIRESCU, L. 324. ◊ (Arată locul aproximativ, apropierea în spațiu) Era înspre acea parte a cerului un pîlc de nouri. SADOVEANU, N. P. 325. 2. (Cu sens modal, introduce un abstract, arătînd sensul în care evoluează sau se desfășoară o stare, o acțiune) Sănătatea lui Radu mergea înspre bine. VLAHUȚĂ, N. 42. 3. (Cu sens temporal, exprimînd o aproximație) Cam la vremea, cam pe (la). Am să merg mai înspre seară Prin dumbrăvi, ca mai demult. COȘBUC, P. I 49. Cam înspre sară lăsă pe drumeț singur în casă. CREANGĂ, P. 172.

ÎNSPRE prep. 1) (exprimă un raport spațial, indicând direcția) Spre; către; asupra. A porni înspre pădure. 2) (exprimă un raport temporal, indicând apropierea unei perioade de timp) Aproape de; spre; către; asupra. Înspre seară. Înspre ziuă. 3) (exprimă un raport modal, relevând evoluția unei stări, a unui fenomen) Spre. Totul merge înspre bine. [Sil. în-spre] /în + spre

înspre prep. arată direcțiunea în timp și în spațiu: înspre noapte văzu o casă NEGR. Boierii plecau înspre munți AL. ║ și dinspre: baie vântul dinspre munte.

unspre² pp vz înspre

înspre prep.

înspre

în spre.

ÎNSPRE prep. 1. (local) asupra, către, la, spre, (înv.) despre, între, supra. (Își ațintește privirea ~ noi.) 2. (temporal) către, spre, (reg.) asupra, (înv.) despre, înde. (Era ~ ziuă.)

ÎNSPRE prep. 1. (local) asupra, către, la, spre, (înv.) despre, între, supra. (Își ațintește privirea ~ noi.) 2. (temporal) către, spre, (reg.) asupra, (înv.) despre, înde. (Era ~ ziuă.)