șerlai sm [At: LB / V: (reg) sar~, sâr~, ser~, șar~, ~loi sm ~e sf / Pl: ~ / E: ger Scharlei] 1 (Bot; Trs) Iarba-Sfântului-Ioan (Salvia sclarea). 2 (Reg) Plantă erbacee din familia labiatelor, cu tulpina și cu franzele păroase, cu flori albe (Salvia aethiopis). 3 (Bot; Trs) Jale (Salvia officinalis). 4 (Bot; Trs) Jaleș (Salvia pratensis). 5 (Bot; Trs) Cinsteț (Salvia glutinosa). 6 (Bot; Trs) Sunătoare (Hypericum perforatum).

ȘERLAI s. n. (Transilv.) Plantă erbacee din familia labiatelor, cu tulpina păroasă și cu flori albe; crește prin locuri aride și pietroase (Salvia Aethiopis).

șerláĭ, V. șărlaĭ.

sarlai sm vz șerlai

sârlai sm vz șerlai

serlai sm vz șerlai

șarlai sm vz șerlai

șerlaie sf vz șerlai

șerloi sm vz șerlai

șerlaiu m. Tr. specie de salvie (Salvia Aethiopis). [Nemț. SCHARLEI].

șărláĭ m. (germ. scharlei, mlat. sciaréa, it. schiaréa). Trans. Un fel de salvie (sálvia aethiopis și sálvia sclaréa). – Greșit scris șerlaĭ.

!șerlai (reg.) s. m., pl. șerlai, art. șerlaii

șerlai (reg.) s. m. / s. n., pl. șerlai/șerlaie, art. șerlaii/șerlaiele

șerlai s. m./s. n., pl. m. șerlai/n. șerlaie

ȘERLAI s. v. cinsteț, iarba-sfântului-ioan, jale, jaleș, pojarniță, salbie, salvie, sălvie de etiopia, sunătoare.

șerlai s. v. CINSTEȚ. IARBA-SFÎNTULUI-IOAN. JALE. JALEȘ. POJARNIȚĂ. SALBIE. SALVIE. SĂLVIE DE ETIOPIA. SUNĂTOARE.

șerlai (-i), s. m. – Varietate de salvie (Salvia sclarea). Germ. Scharlei (Tiktin).