19 definiții pentru șâșâi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘÂȘÂI, șâșâi, vb. IV. Tranz. 1. (Pop.) A repeta în mod prelungit și monoton sunetul „ș” pentru a liniști sau a adormi un copil mic. 2. Intranz. A foșni ușor; a fâșâi. [Var.: (pop.) șișăi vb. IV] – Formație onomatopeică.

șâșâi [At: COȘBUC, P. I, 250 / V: (reg) ~șăi, șișăi, șișei, șișii, șișui / Pzi: șâșâi, 3 ~e, ~esc / E: fo] (Reg) 1 vi (D. frunze, vânt, ape etc.) A șopoti (3). 2 vt (C. i. copii mici) A repeta în mod prelungit și monoton sunetul „ș” pentru a liniști sau a adormi Si: (reg) a șușui2 (2). 3 vi (D. oameni) A șuiera (1) printre dinți. 4 vi (D. șerpi) A scoate un sunet specific speciei.

ȘÂȘÂI, șâșâi, vb. IV. Tranz. A repeta în mod prelungit și monoton sunetul „ș” pentru a liniști sau a adormi un copil mic. – Formație onomatopeică.

ȘIȘĂI vb. IV v. șâșâi.

șâșăi v vz șâșâi

șișăi v vz șâșâi

șișei' v vz șâșâi

șișii v vz șâșâi

șișui v vz șâșâi

ȘIȘĂI, pers. 3 șișăie, vb. IV. Intranz. A foșni ușor; a fâșâi. – Formație onomatopeică.

ȘIȘĂI, șișăiesc, vb. IV. Intranz. (Despre frunze, petale, hîrtii etc.) A foșni ușor; a fîșîi. Se pornise vîntul prin cireș, și floarea A-nceput să ningă, șișăind domol. COȘBUC, P. I 250.

ȘIȘII vb. IV v. șîșîi.

ȘÎȘÎI, șîșîi și șîșîiesc, vb. IV. Tranz. A repeta în mod prelungit și monoton sunetul «ș», pentru a liniști pe cineva (în special pentru a adormi un copil mic). – Variantă: șișii (MARIAN, NA. 180) vb. IV.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!șâșâi (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. șâșâi, 3 șâșâie, imperf. 1 șâșâiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să șâșâi, 3 să șâșâie

!șâșâi/șișăi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 șâșâie/șișăie, imperf. 3 sg. șâșâia/șișăia; conj. prez. 3 să șâșâie/să șișăie

șâșâi (a liniști) vb., ind. și conj. prez. 3 sg. șâșâie, imperf. 3 sg. șâșâia

șișăi v. șâșâi

șișăi (a foșni) vb., ind. și conj. prez. 3 sg. șișăie, imperf. 3 sg. șișăia

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șâșâi, șâșâi și șâșâiesc, vb. IV (reg.) 1. (despre frunzele mișcate de vânt, despre ape etc.) a produce un zgomot slab și continuu; a șușui, a șoșoi, a foșni, a fâșâi, a șușoti, a murmura, a susura. 2. (despre copiii mici) a liniști, a adormi prin repetarea prelungită și monotonă a sunetului ș; a șușui. 3. a șuiera.

Intrare: șâșâi
șâșâi1 (1 -i) verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șâșâi
  • șâșâire
  • șâșâit
  • șâșâitu‑
  • șâșâind
  • șâșâindu‑
singular plural
  • șâșâie
  • șâșâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șâșâi
(să)
  • șâșâi
  • șâșâiam
  • șâșâii
  • șâșâisem
a II-a (tu)
  • șâșâi
(să)
  • șâșâi
  • șâșâiai
  • șâșâiși
  • șâșâiseși
a III-a (el, ea)
  • șâșâie
(să)
  • șâșâie
  • șâșâia
  • șâșâi
  • șâșâise
plural I (noi)
  • șâșâim
(să)
  • șâșâim
  • șâșâiam
  • șâșâirăm
  • șâșâiserăm
  • șâșâisem
a II-a (voi)
  • șâșâiți
(să)
  • șâșâiți
  • șâșâiați
  • șâșâirăți
  • șâșâiserăți
  • șâșâiseți
a III-a (ei, ele)
  • șâșâie
(să)
  • șâșâie
  • șâșâiau
  • șâșâi
  • șâșâiseră
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șișăi
  • șișăire
  • șișăit
  • șișăitu‑
  • șișăind
  • șișăindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • șișăie
(să)
  • șișăie
  • șișăia
  • șișăi
  • șișăise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • șișăie
(să)
  • șișăie
  • șișăiau
  • șișăi
  • șișăiseră
șișui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șișei
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șâșăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șișii
  • șișiire
  • șișiit
  • șișiitu‑
  • șișiind
  • șișiindu‑
singular plural
  • șișiie
  • șișiiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șișii
(să)
  • șișii
  • șișiiam
  • șișiii
  • șișiisem
a II-a (tu)
  • șișii
(să)
  • șișii
  • șișiiai
  • șișiiși
  • șișiiseși
a III-a (el, ea)
  • șișiie
(să)
  • șișiie
  • șișiia
  • șișii
  • șișiise
plural I (noi)
  • șișiim
(să)
  • șișiim
  • șișiiam
  • șișiirăm
  • șișiiserăm
  • șișiisem
a II-a (voi)
  • șișiiți
(să)
  • șișiiți
  • șișiiați
  • șișiirăți
  • șișiiserăți
  • șișiiseți
a III-a (ei, ele)
  • șișiie
(să)
  • șișiie
  • șișiiau
  • șișii
  • șișiiseră
șâșâi2 (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șâșâi
  • șâșâire
  • șâșâit
  • șâșâitu‑
  • șâșâind
  • șâșâindu‑
singular plural
  • șâșâiește
  • șâșâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șâșâiesc
(să)
  • șâșâiesc
  • șâșâiam
  • șâșâii
  • șâșâisem
a II-a (tu)
  • șâșâiești
(să)
  • șâșâiești
  • șâșâiai
  • șâșâiși
  • șâșâiseși
a III-a (el, ea)
  • șâșâiește
(să)
  • șâșâiască
  • șâșâia
  • șâșâi
  • șâșâise
plural I (noi)
  • șâșâim
(să)
  • șâșâim
  • șâșâiam
  • șâșâirăm
  • șâșâiserăm
  • șâșâisem
a II-a (voi)
  • șâșâiți
(să)
  • șâșâiți
  • șâșâiați
  • șâșâirăți
  • șâșâiserăți
  • șâșâiseți
a III-a (ei, ele)
  • șâșâiesc
(să)
  • șâșâiască
  • șâșâiau
  • șâșâi
  • șâșâiseră
șișii2 (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT409)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șișii
  • șișiire
  • șișiit
  • șișiitu‑
  • șișiind
  • șișiindu‑
singular plural
  • șișiește
  • șișiiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șișiesc
(să)
  • șișiesc
  • șișiam
  • șișiii
  • șișiisem
a II-a (tu)
  • șișiești
(să)
  • șișiești
  • șișiai
  • șișiiși
  • șișiiseși
a III-a (el, ea)
  • șișiește
(să)
  • șișiască
  • șișia
  • șișii
  • șișiise
plural I (noi)
  • șișiim
(să)
  • șișiim
  • șișiam
  • șișiirăm
  • șișiiserăm
  • șișiisem
a II-a (voi)
  • șișiiți
(să)
  • șișiiți
  • șișiați
  • șișiirăți
  • șișiiserăți
  • șișiiseți
a III-a (ei, ele)
  • șișiesc
(să)
  • șișiască
  • șișiau
  • șișii
  • șișiiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șâșâi, șâșâiverb

  • 1. tranzitiv popular A repeta în mod prelungit și monoton sunetul „ș” pentru a liniști sau a adormi un copil mic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. intranzitiv unipersonal A foșni ușor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se pornise vîntul prin cireș, și floarea A-nceput să ningă, șișăind domol. COȘBUC, P. I 250. DLRLC
  • comentariu Varianta șișii, precum și flexiunile având persoana 1 -esc sunt valabile numai pentru sensul (1.). dexonline
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.