16 definiții pentru țipăt
din care- explicative (9)
- morfologice (4)
- relaționale (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȚIPĂT, țipete, s. n. Strigăt ascuțit (de durere sau de spaimă), zbieret, urlet, strigăt. [Var.: țipet s. n.] – Țipa1 + suf. -ăt.
ȚIPĂT, țipete, s. n. Strigăt ascuțit (de durere sau de spaimă), zbieret, urlet, strigăt. [Var.: țipet s. n.] – Țipa1 + suf. -ăt.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
țipăt sn [At: (a. 1550-1580) CUV. D. BĂTR. II, 458/29 / V: ~pet, (reg) ~petă sf / Pl: ~pete / E: țipa1 + -et] 1 Strigăt ascuțit (de durere, de mânie, de teamă etc.) Si: răcnet, urlet, zbieret. 2 (Reg; îe) A nu (se) auzi nici ~ul (sau țipetă) A nu (se) auzi nimic. 3 (Reg; îe) (Nici) ~ul (sau țipetă) (de om) Nimeni. 4 (Reg; îe) N-are țipetă de... A fi lipsit cu totul de... 5 Strigăt specific scos de păsări sau de animale Si: (îvr) țipătură1 (3). 6 Sunet puternic și înalt produs de un instrument muzical. 7 Sunet strident, ascuțit și prelung emis de o sirenă. 8 Zgomot ascuțit și neplăcut produs de unele mecanisme și obiecte în timpul funcționării sau al utilizării. 9 Zgomot ascuțit produs prin spargere, rupere etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚIPĂT, țipete, s. n. Strigăt ascuțit (de durere sau de spaimă, v. răcnet); strigăt scos de animale. Prin văzduhul sur vîslea spre asfințit un cîrd de gîște sălbatice, cu țipete aspre. SADOVEANU, O. I 451. Izbucni un țipăt deznădăjduit de femeie, ca sîngele pe lîngă un cuțit înfipt în inimă. CAMIL PETRESCU, N. 21. O cocoană... dădu un țipăt de spaimă și leșină. VLAHUȚĂ, O. A. III 6. – Variantă: țipet (HOGAȘ, M. N. 180, RUSSO, S. 115) s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚIPĂT ~ete n. Strigăt puternic (scos de om sau de unele animale); răcnet; răget. ~ ascuțit. /a țipa + suf. ~ăt
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
țipăt n. strigăt tare și ascuțit. [V. țipă].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȚIPET s. n. v. țipăt.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȚIPET s. n. v. țipăt.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ȚIPET s. n. v. țipăt.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țipet sn vz țipăt
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țipetă sf vz țipăt
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țípet n., pl. e (d. țip). Strigăt supțire ca de copil orĭ de femeĭe. – În nord -ăt, pl. tot ete. V. răcnet.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
țipăt s. n., pl. țipete
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
țipăt s. n., pl. țipete
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
țipăt s. n., pl. țipete
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
țipăt, -te.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ȚIPĂT s. 1. v. strigăt. 2. răcnet, strigăt, urlet, zbierătură, zbieret, (rar) strigare, strigătură, țipătură, (înv. și reg.) răcnitură. (~ de durere.) 3. v. chiot.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȚIPĂT s. 1. strigăt, urlet, zbieret, (înv.) chemare, vreavă. (Îl ruga să înceteze cu ~ele.) 2. răcnet, strigăt, urlet, zbierătură, zbieret, (rar) strigare, strigătură, țipătură, (înv. și reg.) răcnitură. (~ de durere.) 3. chiot, chiu, chiuit, chiuitură, hăulire, hăulit, hăulitură, strigăt, (pop.) iuit, (reg.) hihăit, hihot. (A tras un ~, la horă.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Țipăt ≠ șoaptă, tăcere
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N9) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
țipăt, țipetesubstantiv neutru
- 1. Strigăt ascuțit (de durere sau de spaimă). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Prin văzduhul sur vîslea spre asfințit un cîrd de gîște sălbatice, cu țipete aspre. SADOVEANU, O. I 451. DLRLC
- Izbucni un țipăt deznădăjduit de femeie, ca sîngele pe lîngă un cuțit înfipt în inimă. CAMIL PETRESCU, N. 21. DLRLC
- O cocoană... dădu un țipăt de spaimă și leșină. VLAHUȚĂ, O. A. III 6. DLRLC
-
etimologie:
- Țipa (1.) + -ăt. DEX '09 DEX '98