16 definiții pentru țipăt

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚIPĂT, țipete, s. n. Strigăt ascuțit (de durere sau de spaimă), zbieret, urlet, strigăt. [Var.: țipet s. n.] – Țipa1 + suf. -ăt.

ȚIPĂT, țipete, s. n. Strigăt ascuțit (de durere sau de spaimă), zbieret, urlet, strigăt. [Var.: țipet s. n.] – Țipa1 + suf. -ăt.

țipăt sn [At: (a. 1550-1580) CUV. D. BĂTR. II, 458/29 / V: ~pet, (reg) ~petă sf / Pl: ~pete / E: țipa1 + -et] 1 Strigăt ascuțit (de durere, de mânie, de teamă etc.) Si: răcnet, urlet, zbieret. 2 (Reg; îe) A nu (se) auzi nici ~ul (sau țipetă) A nu (se) auzi nimic. 3 (Reg; îe) (Nici) ~ul (sau țipetă) (de om) Nimeni. 4 (Reg; îe) N-are țipetă de... A fi lipsit cu totul de... 5 Strigăt specific scos de păsări sau de animale Si: (îvr) țipătură1 (3). 6 Sunet puternic și înalt produs de un instrument muzical. 7 Sunet strident, ascuțit și prelung emis de o sirenă. 8 Zgomot ascuțit și neplăcut produs de unele mecanisme și obiecte în timpul funcționării sau al utilizării. 9 Zgomot ascuțit produs prin spargere, rupere etc.

ȚIPĂT, țipete, s. n. Strigăt ascuțit (de durere sau de spaimă, v. răcnet); strigăt scos de animale. Prin văzduhul sur vîslea spre asfințit un cîrd de gîște sălbatice, cu țipete aspre. SADOVEANU, O. I 451. Izbucni un țipăt deznădăjduit de femeie, ca sîngele pe lîngă un cuțit înfipt în inimă. CAMIL PETRESCU, N. 21. O cocoană... dădu un țipăt de spaimă și leșină. VLAHUȚĂ, O. A. III 6. – Variantă: țipet (HOGAȘ, M. N. 180, RUSSO, S. 115) s. n.

ȚIPĂT ~ete n. Strigăt puternic (scos de om sau de unele animale); răcnet; răget. ~ ascuțit. /a țipa + suf. ~ăt

țipăt n. strigăt tare și ascuțit. [V. țipă].

ȚIPET s. n. v. țipăt.

ȚIPET s. n. v. țipăt.

ȚIPET s. n. v. țipăt.

țipet sn vz țipăt

țipetă sf vz țipăt

țípet n., pl. e (d. țip). Strigăt supțire ca de copil orĭ de femeĭe. – În nord -ăt, pl. tot ete. V. răcnet.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

țipăt s. n., pl. țipete

țipăt s. n., pl. țipete

țipăt s. n., pl. țipete

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȚIPĂT s. 1. v. strigăt. 2. răcnet, strigăt, urlet, zbierătură, zbieret, (rar) strigare, strigătură, țipătură, (înv. și reg.) răcnitură. (~ de durere.) 3. v. chiot.

ȚIPĂT s. 1. strigăt, urlet, zbieret, (înv.) chemare, vreavă. (Îl ruga să înceteze cu ~ele.) 2. răcnet, strigăt, urlet, zbierătură, zbieret, (rar) strigare, strigătură, țipătură, (înv. și reg.) răcnitură. (~ de durere.) 3. chiot, chiu, chiuit, chiuitură, hăulire, hăulit, hăulitură, strigăt, (pop.) iuit, (reg.) hihăit, hihot. (A tras un ~, la horă.)

Țipăt ≠ șoaptă, tăcere

Intrare: țipăt
substantiv neutru (N9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țipăt
  • țipătul
  • țipătu‑
plural
  • țipete
  • țipetele
genitiv-dativ singular
  • țipăt
  • țipătului
plural
  • țipete
  • țipetelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țipet
  • țipetul
  • țipetu‑
plural
  • țipete
  • țipetele
genitiv-dativ singular
  • țipet
  • țipetului
plural
  • țipete
  • țipetelor
vocativ singular
plural
țipetă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țipăt, țipetesubstantiv neutru

  • 1. Strigăt ascuțit (de durere sau de spaimă). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Prin văzduhul sur vîslea spre asfințit un cîrd de gîște sălbatice, cu țipete aspre. SADOVEANU, O. I 451. DLRLC
    • format_quote Izbucni un țipăt deznădăjduit de femeie, ca sîngele pe lîngă un cuțit înfipt în inimă. CAMIL PETRESCU, N. 21. DLRLC
    • format_quote O cocoană... dădu un țipăt de spaimă și leșină. VLAHUȚĂ, O. A. III 6. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.