țipău¹ sm [At: ANON. CAR. / V: ~pou, ~poi (Pl: țipoaie sn), ~peu, ~piu, țăpoaie sfp / Pl: ~ăi, țipauă sn / E: mg cipó] (Reg) 1 Pâine mică, rotundă, din făină de grâu. 2 (Reg; îe) A fi cu ~l în spate A fi cocoșat. 3 Pâinișoară turtită care se face din aluatul de pâine și care se coace în cuptor o dată cu pâinea Si: lipie. 4 Pâinișoară care se face din aluatul ras de pe vasul în care s-a frământat pâinea Si: (reg) răsunoi. 5 Colac mic, în formă de cuib de pasăre, care se pune peste unul mai mare Si: (reg) pupăză.

țipău² sm [At: H III, 362 / V: ~pei / Pl: ~ăi / E: ns cf țipar¹] (Iht; reg) Țipar¹ (1) (Misgurnus fossilis).

țipău³ sns [At: CIHAC, II, 709 / V: ~pei / E: nct] 1 (Buc) Lapte acru. 2 (Reg; îf țipei) Zer.

ȚIPĂU, țipăi, s. m. (Transilv.; uneori determinat prin «de pîine») Pîine mică (din făină de grîu). Putem sta pînă voi mînca un țipău de pîne? RETEGANUL, P. III 47. Decît țipău și cu unt Și să-l mînci c-un om urît, Mai bine mălai zguros Și să-l mînci c-un om frumos. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 462. – Variantă: țipoi (MARIAN, NU. 670, ȘEZ. V 144) s. m.

țipăŭ n., pl. ăĭe (ung. cipó). Trans. Franzeluță.

țăpoaie² sfp vz țipău¹

țipei² sn vz țipău³

țipei¹ sm vz țipău²

țipeu sm vz țipău¹

țipiu sm vz țipău¹

țipoi² sm vz țipău¹

țipou sm vz țipău¹

țipău (reg.) s. m., art. țipăul; pl. țipăi, art. țipăii

!țipău (reg.) s. m., art. țipăul; pl. țipăi

țipău s. n., art. țipăul; pl. țipăie

țipău (-aie), s. n. – Corn, chiflă. – Var. tipou, țipoi. Mag. cipó (Tiktin; Gáldi, Dict., 166). – În Trans. de N.

țipău, țipăi, s.m. (reg.) pâine mică, franzelă; cozonac.

țipoi s.m. (reg.) ardei iute; țipar.