13 definiții pentru țucăr

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țucăr1 sns [At: (a. 1754) IORGA, S. D. XII, 67 / V: ~cor, ~cur, ~cure, ~core, ~cură / E: ger Zucker, mg cukor] 1 (Reg; șîs țucor alb) Zahăr. 2 (Trs; îs) Țucur coțcașă, țucor coscă Zahăr cubic. 3 (Reg; îs) Pere de ~ Numele unui soi de pere nedefinit mai îndeaproape. 4 (Reg; șîs boambe de țucor, țucor mânânțăl) Bomboane. 5 (Ban; Trs; îs) ~ crumpel (sau de crumpi), țucur crumpe (sau de crumpe, de croampă), țucor de colompiri, țucure de crump Zahăr de cartofi. 6 (Ban; Trs; îs) ~ (sau țucur) galben, țucure galben (sau de-al galben), țucor de tuse, țucur camfor (sau de tuse) Zahăr candel. 7 (Ban; Trs; îs) ~ (sau țucure) negru, țucur sucit Zahăr de urs.

țucăr2, ~ă [At: DDRF / V: țuche / Pl: ~i, ~e / E: ger Zucker(bohne)] 1-2 sf, a (Șîs fasole ~ă) (Varietate de fasole) cu păstăile subțiri și galbene și cu gust dulceag (Phaseolus vulgaris). 3 a (Îs) Mazăre ~ă Varietate de mazăre cultivată pentru păstăile verzi. 4 a (Îs) Ardei ~ Varietate de ardei de culoare albicioasă, cărnoși și dulci la gust. 5 a (Îas) Varietate de ardei lung, folosit de obicei la murături. 6 a (Reg; îs) Sfietcă ~ă, sfleche țuchere[1] Sfeclă furajeră. 7 a (Reg; îs) Pere ~e Numele unui soi de pere nedefinit mai îndeaproape. corectat(ă)

  1. În original: sfiecă și sflieche, variante neconsemnate în definiția pentru sfeclă. — cata

țucheră a vz țucăr2

țucor sn vz țucăr1

țucore sn vz țucăr1

țucur sn vz țucăr1

țucură sf vz țucăr1 corectat(ă)

țucure sn vz țucăr1

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ucăr adj. m. (ardei ~), pl. țucări; f. țucără (fasole ~), pl. țucăre

țucăr s. n.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

țucăr (-ră), adj. – Se zice despre o varietate de fasole. Germ. Zucker. Uneori se folosește invariabil: fasole țucăr.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

țucăr s.n. (reg.) zahăr.

țucur, (țucăr, țucor), s.n. – Zahăr. – Din germ. Zucker „zahăr”, magh. cukor (MDA).

Intrare: țucăr
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țucăr
  • țucărul
  • țucăru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • țucăr
  • țucărului
plural
vocativ singular
plural
țucheră adjectiv feminin
adjectiv feminin (AF1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țucheră
  • țuchera
plural
  • țuchere
  • țucherele
genitiv-dativ singular
  • țuchere
  • țucherei
plural
  • țuchere
  • țucherelor
vocativ singular
plural
țucor adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țucor
  • țucorul
  • țucoră
  • țucora
plural
  • țucori
  • țucorii
  • țucore
  • țucorele
genitiv-dativ singular
  • țucor
  • țucorului
  • țucore
  • țucorei
plural
  • țucori
  • țucorilor
  • țucore
  • țucorelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N35)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țucore
  • țucorele
plural
genitiv-dativ singular
  • țucore
  • țucorelui
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țucur
  • țucurul
plural
genitiv-dativ singular
  • țucur
  • țucurului
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țucură
  • țucura
plural
genitiv-dativ singular
  • țucure
  • țucurei
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N35)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țucure
  • țucurele
plural
genitiv-dativ singular
  • țucure
  • țucurelui
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)